Cazuri clinice
Hipoxemie arterială paradoxală în cadrul unei afecțiuni cardiace congenitale cu șunt stânga-dreapta
Efrén Martínez-Quintana, Fayna Rodríguez-González1. Cardiology Service, Insular-Materno Infantil University Hospital, Las Palmas de Gran Canaria, Spain 2. “Dr. Negrín” University Hospital, Las Palmas de Gran Canaria, Spain
Sindromul hepato-pulmonar este o complicație rară a mai multor afecțiuni cronice hepatice care asociază hipertensiune venoasă portală, asociind dilatarea vaselor pulmonare predominant în lobii inferiori și conducând la inegalitatea raporturilor ventilație-perfuzie cu hipoxemie arterială și prognostic rezervat. Prezentăm cazul unui pacient de 42 ani cu un drenaj aberant al venei pulmonare superioare drepte în vena azygos și cavernomatoză venoasă portală asociind hipertensiune venoasă portală, care s-a prezentat pentru desaturare severă în timpul efortului fizic, în contextul unui sindrom hepatopulmonar.
Cuvinte-cheie: sindrom hepatopulmonar, hipoxemie, hipertensiune portală, afecțiune cardiacă congenitală
Pag. 48-50 (1/2014)Diagnostic tardiv într-un caz de granulomatoză cu poliangeită Istoric (wegener) cu manifestări iniţiale articulare
Anca Macri, Ruxandra Ulmeanu, Florin Mihălţan, Gabriela Popa, Radu StoicaInstitutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” București 1. Secţia Pneumologie III 2. Serviciul de Bronhologie 3. Secţia ATI
Se prezintă cazul unei paciente de 53 de ani, internată iniţial într-un serviciu de reumatologie pentru sindrom febril și artralgii - diagnosticată cu poliartrită reumatoidă sero-pozitivă. Deși aspectul radiologic pulmonar nu era normal la acea dată (atelectazie de lob mediu, imagine pseudochistică lob superior drept cu micronoduli sateliţi, adenopatii mediastinale), investigaţiile efectuate în serviciul nostru nu au putut stabili cu certitudine etiologia modificărilor radiologice. Sub tratament antiinflamator non-steroidian, evoluţia a fost nesatisfăcătoare, pacienta fiind readmisă în clinica noastră după 3 luni cu febră înaltă, artralgii difuze cu impotenţă funcţională, hemoptizii minime, hipoacuzie și otalgie stângă și imagini macronodulare, unele excavate, situate în ambele câmpuri pulmonare. Investigaţiile efectuate au evidenţiat, de această dată, un sindrom hemoragic alveolar ușor, anticorpi cANCA pozitivi, anticorpi antiCCP negativi, stabilinduse diagnosticul de granulomatoză Wegener cu determinări pulmonare, posibil și ORL. Ulterior, s-a iniţiat puls-terapie cu solumedrol și ciclofosfamidă i.v., cu evoluţie favorabilă. Particularitatea cazului este reprezentată de eroarea de diagnostic iniţial, din cauza manifestărilor pulmonare atipice și rezultatelor investigaţiilor lipsite de relevanţă, în context de artrită difuză cu factor reumatoid pozitiv.
Cuvinte-cheie: granulomatoză cu poliangeită, Wegener, factor reumatoid, artrită, sindrom hemoragic alveolar
