romana english

Referate Generale

Hiperinflaţia pulmonară - mecanismul principal al scăderii toleranţei de efort a pacienţilor cu BPOC

Daniela Gologanu
Spitalul Clinic Colentina, CDPC, Laboratorul de Cercetare Boli Respiratorii

Scăderea toleranţei de efort la pacienţii cu BPOC este rezultatul implicării în proporţie variabilă a trei mecanisme: limitarea ventilatorie, disfuncţia musculară şi implicarea cardiovasculară (aportul inadecvat de oxigen la nivel tisular). Limitarea ventilatorie se datorează combinaţiei dintre creşterea necesarului ventilator şi scăderea capacităţii ventilatorii. Necesarul ventilator creşte prin agravarea la efort a dezechilibrelor ventilaţie-perfuzie, iar scăderea capacităţii ventilatorii este rezultatul reculului elastic scăzut şi al obstrucţiei dinamice. Se produce astfel o limitare a fluxului expirator care duce la ineficienţa activităţii musculaturii expiratorii şi la hiperinflaţie dinamică. Hiperinflaţia dinamică este o consecinţă a anomaliilor structurale din BPOC ce produc tulburări mecanice care limitează ventilaţia. Hiperinflaţia dinamică are şi efecte benefice, facilitând expirul prin creşterea fluxului expirator maxim. Efectele negative ale hiperinflaţiei se traduc prin: (1) scăderea abilităţii volumului curent de a creşte corespunzător la efort, cu limitare mecanică a ventilaţiei; (2) scăderea capacităţii funcţionale a musculaturii inspiratorii (prin creşterea încărcăturii elastice, cu oboseală musculară şi creşterea travaliului respirator); (3) hipoxemie şi retenţia de bioxid de carbon la efort; (4) afectarea funcţiei cardiace la efort, prin scăderea întoarcerii venoase şi a debitului cardiac. Evaluarea hiperinflaţiei pulmonare este un instrument util atât pentru o mai bună caracterizare a efectelor bolii, cât şi pentru urmărirea răspunsului la intervenţiile terapeutice asupra toleranţei de efort a pacienţilor cu BPOC.

Cuvinte-cheie: BPOC, hiperinflaţie pulmonară

Dispozitive utilizate în ventilaţia non-invazivă în Sindromul de Apnee în Somn, care asociază BPOC și/sau obezitate morbidă

Ștefan Dumitrache-Rujinski a, b, George Călcăianub, Miron Bogdan a,b
a. UMF „Carol Davila” București, b. Institutul de Pneumologie, „Marius Nasta”, București

Sindromul de Apnee în Somn Obstructiv (SASO), BPOC și obezitatea morbidă sunt afecțiuni cu o prevalență în creștere, iar asocierea lor nu e rară în practica curentă. Dacă terapia cu CPAP rămâne standardul de aur în tratamentul SASO sever simptomatic, ventilația non-invazivă, adesea cu oxigen adițional pe circuitul de ventilație, poate fi necesară pentru a menține pe termen lung un nivel sangvin satisfăcător al oxigenului și bioxidului de carbon la pacienții cu SASO și BPOC/ obezitate morbidă. Astfel, ventilația non-invazivă are scopul de a crește debitul ventilator, iar dispozitivele utilizate realizează acest lucru fie furnizând un volumțintă care este rezultanta unor presiuni (dispozitive de tip barometric), fie un volum propriu-zis (dispozitive de tip volumetric). În acest articol sunt prezentate sintetic mecanismele, principiile de funcționare, avantajele și dezavantajele celor mai utilizate dispozitive folosite în tratamentul ambulator al acestor pacienți.

Cuvinte-cheie: ventilaţie non-invazivă, sindrom apnee în somn, obezitate, BPOC

Un caz de hidatidoză cardiacă: rolul ecocardiografiei transesofagiene în evaluarea nodulilor pulmonari bilaterali

Seyed Mohsen Mirhosseini1, Zahra Parsaiyan2, Mohammad Fakhri1, 2
: 1. Chronic Respiratory Disease Research Center, National Research Institute of Tuberculosis and Lung Diseases, Shahid Beheshti University of Medical Sciences, Tehran, Iran. 2. School of Medicine, Shahid Beheshti University of Medical Sciences, Tehran, Iran

Un caz de hidatidoză cardiacă: rolul ecocardiografiei transesofagiene în evaluarea nodulilor pulmonari bilaterali. Echinococcoza este o zoonoză endemică în zonele de creştere a oilor cum este Iran. Afectarea cardiacă a hidatidozei este rară şi de cele mai multe ori asimptomatică, dar poate duce la complicaţii letale. Astfel, diagnosticul precoce şi tratamentul corect sunt salvatoare de viaţă. Prezentăm cazul unei femei de 17 ani, cu acuze respiratorii nespecifice şi un istoric de chiste hidatice pulmonare. Ecocardiografia transesofagiană a evidenţiat multiple chisturi hidatice cardiace în ventriculul drept. Pacienta a fost supusă chirurgiei cardiace deschise pentru îndepărtarea chisturilor şi a primit postoperator, timp de 2 ani, tratament cu Albendazol şi Praziquantel. Pe o perioadă de urmărire de 2 ani pacienta nu a prezentat complicaţii.

Cuvinte-cheie: chirurgie cardiacă, chisturi hidatice, ecocardiografie transesofagiană, nodul pulmonar