Efectele glucocorticosteroizilor inhalatori administraţi de durată asupra velocităţii creşterii la copiii cu astm bronşic persistent

Marilena Crişan¹, Mircea Nanulescu², Paraschiva Cherecheş Panţa², Mirela Popa², Mihaela Farcău³, Mariana Mureşan², Gabriela Ichim²

1 Spitalul Clinic de Copii, Oradea

2 U.M.F "Iuliu Haţegan", Clinica Pediatrie III, Cluj-Napoca

3 Spitalul Clinic de Copii, Clinica Pediatrie III, Cluj-Napoca

Contact: marilenacrisan@yahoo.com

REZUMAT

Introducere: Unele studii referitoare la efectele adverse ale glucocorticoizilor inhalatori administraţi copiilor cu astm bronşic persistent au evidenţiat printre acestea şi reducerea velocităţii creşterii.

Obiectiv: Evaluarea impactului glucocorticoizilor inhalatori administraţi de durată copiilor cu astm bronşic persistent asupra velocităţii creşterii.

Material şi metodă: S-au efectuat măsurători ale taliei lotului de studiu alcătuit din 109 copii cu astm bronşic uşor sau moderat persistent trataţi timp de un an cu doze mici sau medii de beclometazonă dipropionat sau fluticasonă propionat, comparându-le cu cele ale lotului martor format din 71 copii cu astm bronşic trataţi cu montelukast sau cromone.

Rezultate: Au fost înregistrate diferenţe statistic semnificative între velocitatea creşterii la lotul de studiu faţă de lotul martor după 3 luni de tratament cu glucocorticoizi inhalatori (GCI). Deşi velocitatea creşterii este mai mică la fete comparativ cu băieţii, diferenţele nu sunt statistic semnificative.

Concluzii: Velocitatea creşterii este redusă la lotul de studiu faţă de lotul martor, după 3 luni de tratament, dar după 12 luni diferenţele devin nesemnificative.

Cuvinte cheie: Astm bronşic, copil, glucocorticoizi inhalatori, creştere