romana english

Referate Generale

Complicaţiile respiratorii după chirurgia de rezecţie şi reconstrucţie esofagiană

Bolca Ciprian1, Radu Stoica2, Cristian Paleru1, Ioan Cordoş1
1Clinica I Chirurgie Toracică, Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti, 2Secţia ATI, Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti
Rezumat
 
Chirurgia esofagiană de rezecţie şi reconstrucţie este o chirurgie dificilă, cu morbiditate şi mortalitate semnificative. Complicaţiile respiratorii sunt cele mai frecvente care apar şi sunt responsabile de marea majoritate a deceselor postoperatorii. Cunoaşterea factorilor de risc, a mecanismelor fiziopatologice implicate şi tratarea promptă a complicaţiilor conduce la obţinerea unor rezultate satisfăcătoare. Scopul acestui articol este de a prezenta (în concordanţă cu literatura de specialitate) factorii de risc implicaţi şi câteva elemente de strategie pentru diminuarea morbidităţii şi mortalităţii
postoperatorii imediate şi tardive în aceste cazuri.

Cuvinte-cheie: chirurgie esofag, complicaţii respiratorii, morbiditate şi mortalitate postoperatorie

Sedarea pacienţilor cu insuficienţă respiratorie în Terapia Intensivă

Radu T. Stoica1, Anca Macri2
1Secţia ATI, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, Bucureşti 2Clinica de Pneumologie, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, Bucureşti
Rezumat
 
Sedarea pacienţilor cu afecţiuni respiratorii acute sau cronice care necesită suport ventilator reprezintă o provocare pentru personalul medical. Pe de o parte agitaţia, anxietatea şi durerea interferează cu măsurile luate pentru a combate insuficienţa respiratorie (ventilaţie mecanică invazivă sau non-invazivă) şi a îmbunătăţi schimburile gazoase, iar pe de altă parte majoritatea analgeticelor şi sedativelor produc depresie respiratorie. Deşi benzodiazepinele, propofolul şi opioidele sunt larg utilizate, nu există încă un consens în selecţia medicaţiei, în utilizarea scalelor de sedare şi de evaluare a durerii, în implementarea unor protocoale care să fie utile atât în sedarea pacienţilor, cât şi în recuperarea acestora în urma medicaţiei administrate. Medicaţia clasică sedativă/analgetică este completată de noi medicamente, adesea în combinaţie, ceea ce necesită înţelegerea mecanismelor farmacologice a acestora şi stabilirea unei strategii care să prevină suprasedarea. Este necesară elaborarea, în fiecare terapie intensivă, a unor ghiduri şi protocoale pentru sedarea şi analgezia pacienţilor ventilaţi mecanic, acest lucru ducând atât la îmbunătăţirea prognosticului, cât şi la scăderea duratei de şedere în terapia intensivă şi în spital.

Cuvinte-cheie: suport ventilator, monitorizarea sedării, scale de sedare