Lucrari originale

Tuberculoza respiratorie la copii și adolescenți: evaluarea severității aspectului radiologic și a modificărilor legate de vârstă în două decenii

Introducere: În ciuda declinului global al tuberculozei (TBC), riscul anual de infecție TBC la copiii din țările în curs de dezvoltare rămâne ridicat. Conform unei clasificări recente, împărțind TBC pediatrică în boala severă și nonseveră, scopul nostru a fost de a găsi o posibilă tendință în ceea ce privește severitatea bolii la copii, evaluată prin radiografie toracică în decursul a două decenii.
Materiale și metodă: S-a efectuat o analiză retrospectivă a radiografiilor toracice la pacienții <18 ani cu TBC respiratorie nou confirmată în perioada 1994-1999 (Grupul A) și toate cazurile respective din perioada 2008-2013 (Grupul B).
Rezultate: În cele 110 cazuri de TBC respiratorie identificate în grupul A și 73 de cazuri găsite în grupul B, distribuția pe sexe (masculin:feminin) a fost similară, 56%-44%. În grupul A boala severă a fost prezentă la 34% dintre pacienți, în timp ce în lotul B aceasta au fost prezentă în 43% din cazuri. Vârsta medie de boală severă în grupul A a fost de 10 ani, iar în grupul B de 15 ani (p<0.05). Grupul B a prezentat o frecvență mai redusă a adenopatiei mediastinale (55% vs. 68% în lotul A), mai multe cavități (11% vs. 6% în grupul A) și un număr semnificativ mai mare de focare de condensare, 38% față de 25% (p=0,04).
Concluzie: Aspectele vizibile pe radiografia toracică la copii au evoluat de la un model nonsever de TBC la o prevalență crescută a bolii severe, întâlnit mai ales în rândul adolescenților.
Cuvinte‑cheie: Copii, radiografie toracică, severitatea bolii, tuberculoză

Articol

Reabilitarea respiratorie în vindecarea depresiei și a anxietății la pacienții cu BPOC

Introducere: Boala pulmonară cronic obstructivă (BPOC) este o patologie inflamatorie a plămânului, caracterizată prin pierderea accentuată a funcției respiratorii, ceea ce duce către scăderea independenței pacientului, împiedicându-l să aibe o viață normală. Reabilitarea medicală este considerată "a treia clasă de reabilitare" după medicina preventivă şi cea farmacologică. Reabilitarea respiratorie reprezintă o structură complexă de servicii adresate pacientului cu boală cronică, având ca scop optimizarea performanțelor fizice, psiho-sociale si autonomia.
Scop şi obiective: de a demonstra importanța reabilitării respiratorii bazată pe stadiul bolii, a comorbidităților şi a importanței reintegrării în societate.
Material şi metodă: studiul a inclus 35 de pacienți cu BPOC de la Centrul Geriaric şi Gerontologic, Clinica V, din perioada 1.03.2014-30.11.2014. Pacienții din studiu au urmat un program alcătuit din 10 exerciții fizice şi 10 şedințe educaționale pentru 2 săptămâni, apoi cu 3 şedințe educaționale pe săptămână, timp de 6 săptămâni. Scara BORG şi MRC au fost utilizate pentru evaluarea dispneei, St George şi CAT pentru calitatea vieții, Hamilton Anxiety Rating Scale (HARS) şi Hamilton Depression Rating Scale (HDRS) pentru depresie şi anxietate.
Rezultate: variațiile dispneei pe scala BORG s-au corelat cu capacitatea expiratorie a pacienților, sugerând că hiperinflația joacă un rol esențial în producerea dispneei. Media scorului a fost de 75,25±5,9. Efectele pozitive ale reabilitarii au fost corelate cu scăderea scorului chestionarului St George cu 16% a valorii inițiale. Prevalența depresiei a fost mai mare în populația feminină (Z=-1,876: p=0,039). Valorea VEMS-ului a fost invers proporțională cu scorul obținut la HARS şi HDRS.
Concluzii: prevalența simptomelor respiratorii şi a anxietății la pacienții cu BPOC necesită utilizarea unor chestionare specifice ca o procedură de screening de rutină. Reabilitarea pulmonară s-a dovedit o metodă benefică de tratament.
Cuvinte‑cheie: BPOC, reabilitare pulmonară, exercițiu fizic

Articol

Predictori ai somnolenței diurne la pacienții cu sindrom de apnee în somn obstructiv

Introducere: Principalul simptom al sindromului de apnee în somn obstructiv (SASO) este somnolența diurnă. Scala Epworth este un chestionar simplu, autoadministrat ce cuantifică gradul de somnolență diurnă a pacinetului.
Scop: investigarea factorilor ce pot prezice somnolența diurnă la pacienții cu SASO
Material şi metodă: 50 de pacienți cu SASO au fost înrolați. S-au măsurat vârsta, sexul, date antopometrice, datele poligrafiei. La toți subiecții s-a aplicat chestionarul Epworth.
Rezultate: Vârsta medie a fost de 54,7±12,8, dintre care 82% bărbați. Media indicelui de masă corporală a fost de 21,9±6kg/m2. Coeficientul de corelație Pearson a demonstrat o corelație pozitivă între rezultatul chestinarului Epworth şi indiele de desaturare (r=0.31, p<0.01) şi tensiunea arterială (r=0.3, p<0.01). Indicele de apnee/hipopnee şi cel de desaturare sunt factori de predicție ai somnolenței diurne la pacienți cu SASO, ceea ce explică 40% din scorul înregistrat pe scara Epworth.
Concluzii: indicele de desaturare s-a corelat puternic cu scala Epworth. Nivelul somnolenței diurne este influențat de indicele de desaturare şi indicele de apnee/hipopnee. Indicele de desaturare este un predictor cu o mare specificitate.
Cuvinte‑cheie: SASO, scala Epworth, somnolență diurnă

Articol

Particularități chirurgicale și anatomice și dificultăți în prelevările histologice pentru sindromul de venă cavă superioară

Sindromul de venă cavă superioară se datorează creșterii presiunii venoase în regiunea toracică superioară, cap și gât ca urmare a obstrucției venei cave superioare. La baza obstrucției pot sta atât factori interni cât și externi (95% cauze maligne), iar cea mai severă manifestare o reprezintă edemul cerebral care poate duce până la comă. Algoritmul diagnostic al sindromului de venă cavă superioară este binecunoscut. Există multiple controverse legate de siguranța prelevării de fragmente pentru examen histopatologic. Obiectivul acestei lucrări este evaluarea riscurilor, a ratei complicațiilor și a randamentului diagnostic al abordului bioptic chirurgical, prin analiza celor 26 de intervenții efectuate în clinica noastră. Deși rata complicațiilor a fost mai mare decât în absența sindromului de cavă superioară, biopsia chirurgicală rămâne indispensabilă pentru un diagnostic histopatologic rapid, impunând astfel crearea unui protocol care să includă examenul extemporaneu al piesei de biopsie.
Cuvinte‑cheie: sindrom de venă cavă superioară, biopsie chirurgicală, complicații

Articol