Cazuri clinice

Ventilația non-invazivă pentru tratamentul insuficienței respiratorii acute urmând sindromul de hiperstimulare ovariană: prezentare a două cazuri și scurtă revizie

Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHO) este o complicație severă dar rareori fatală a intervențiilor medicale menite să inducă fertilizarea; se întâlnește cel mai frecvent la femei la care se practică hiperstimularea ovariană controlată, dar sunt foarte rare la paciente cu defecte genetice ce se prezintă ca SHO. În ultimii ani, patogeneza sindromului a fost elucidată; această cunoaștere va reduce frecvența sindromului.
Semnele clinice pot include oricare din următoarele sau pe toate: creștere rapidă în greutate, ascită, oligurie, hemoconcentrare, leucocitoză, alături de hipovolemie intravasculară, hiponatremie și hiperpotasemie. Dacă diagnosticul nu se pune rapid, pot apărea ascită, revărsate pleurale și mai rar și pericardice, insuficiență respiratorie severă și sindrom de detresă, hipercoagulabilitate cu trombembolism și insuficiență multiplă de organe. Datorită creșterii utilizării strategiilor terapeutice pentru infertilitate (mai ales cele folosind gonadotropină umană corionică), complicațiile sistemice și mai ales pulmonare ale sindromului trebuie identificate precoce, pentru a permite un diagnostic și management potrivite.
Prezentăm două cazuri de femei cu SHO extrem de sever, cu revărsate pleurale bilaterale și insuficiență respiratorie severă (PaO2/FiO2 < 200) tratate cu ventilație non-invazivă (VNI). Formele severe de SHO apar între 0,5 și 5%, în funcție de populația studiată. Poate fi necesară terapia intensivă pentru managementul trombembolismului, insuficienței renale și insuficienței respiratorii severe. Diagnosticul de SHO s-a făcut în principal pe echografia la pat, relevând creșterea în dimensiuni a ovarelor, ascita moderată și revărsatele pleurale bilaterale. Datorită insuficienței respiratorii severe, pacientele au fost admise în secția de Terapie Intensivă Respiratorie. Terapia intensivă poate implica toracocenteză, suplimentare a oxigenului și în cazuri mai severe, ventilație asistată.
În literatura medicală de limbă engleză există doar puține studii care să descrie insuficiența respiratorie severă tratată cu ventilație non-invazivă, dar toate arată rezultate pozitive.
Cuvinte‑cheie: sindrom de hiperstimulare ovariana, insuficiență respiratorie severă, ventilație non-invazivă

Articol

Pneumopatie interstiţială difuză ca primă manifestare clinică în cadrul sindromului antisintetază - dermatomiozită

Pneumopatiile interstiţiale difuze din cadrul bolilor de ţesut conjunctiv reprezintă adesea o provocare diagnostică, putând fi manifestarea iniţială sau dominantă a bolii autoimune subiacente.
Se prezintă cazul unui tânăr cu dispnee cu instalare relativ rapidă aparută în condiţiile unui status fizic performant şi fără antecedente patologice notabile.
Se depistează ca şi cauză a dispneei o pneumopatie interstiţială difuză cu pattern radiologic şi histopatologic de pneumopatie interstiţială nespecifică. Screeningul bolilor de sistem descoperă Ac anti Ro-52 care angajază cercetările în direcţia unei boli autoimune, confirmate prin evidenţierea Ac anti PL-7 a fi un sindrom antisintetază. Subgrup al miopatiilor inflamatorii idiopatice, sindromul antisintetază este o o boală autoimună cronică rară, caracterizată de prezența anticorpilor directionați împotriva aminoacil-t-ARN-sintetazelor (familie de enzime intracitoplasmatice cu rol vital în sinteza proteică).
În scurt timp după precizarea statusului imunologic relevant se configurează şi expresia clinică consistentă cu o dermatomiozită. Se escaladează tratamentul cu corticoid sistemic şi azatioprină, în pofida căruia, asistăm la o deteriorare clinico-funcțională lent progresivă.
Cuvinte-cheie: pneumopatie interstiţială difuză, sindrom antisintetază

Articol

Neoplasm pulmonar primitiv sincron cu metastaze pulmonare controlaterale de carcinom renal cu celule clare

Leziunile maligne sincrone ridică întotdeauna probleme de tratament care ar fi ideal să fie discutate în cadrul unei comisii multidisciplinare pentru a ajunge la soluția cea mai bună pentru pacient. Prezentăm doi pacienți cu neoplasm bronhopulmonar și metastaze controlaterale de carcinom renal cu celule clare și opțiunile de tratament pe care le-am ales.
Cuvinte‑cheie: metastazectomie pulmonară, carcinom renal cu celule clare, tumori sincrone

Articol

Hipoplazie pulmonară asociind malformații cardiace și scheletice

Pacienții cu hipoplazii pulmonare ușoare prezintă de obicei simptome respiratorii minime. Totuși, se pot asocia și alte anomalii, cum ar fi defecte cardiace, gastrointestinale, genitourinare sau ale scheletului. Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin de 17 ani, cu plămân drept hipoplazic și dextropoziție cardiaca secundară, un defect septal atrial de tip ostium secundum, o arteră pulmonară dreaptă hipoplazică emergentă din peretele posterior al arterei pulmonare stângi cu un traiect retrocav, fuziune a corpurilor vertebrale și policizare datorată absenței congenitale a policelui drept.
Cuvinte‑cheie: sindrom venolobar pulmonar congenital, defect septal atrial, defect scheletic, absență congenitală a policelui

Articol