Referate generale

Rinoreea posterioară monosimptomatică

Rezumat

Rinoreea posterioară monosimptomatică reprezintă un sindrom frecvent întâlnit în practica medicală, care poate fi punctul de plecare pentru numeroase afecțiuni pneumologice sau în sfera ORL. Este un simptom solitar, nefiind însoțit de alte manifestări clinice (obstrucție nazală, rinoree anterioară, tulburări de miros, prurit sau strănuturi) și care dă impresia pacientului că ceva fluid se scurge în oro și hipofaringe. Este o patologie de graniță, consecințele rinoreei posterioare monosimptomatice pot duce pacientul la specialistul pneumolog sau otorinolaringolog. Diagnosticarea corectă și tratamentul corespunzător al acestui sindrom reprezintă principalul obiectiv în managementul acestui sindrom. Scopul acestui articol este prezentarea acestui sindrom cu consecințele sale și principalele metode terapeutice.

Cuvinte cheie: rinoree posterioară, tuse cronică, disfuncție tubară, toxină botulinică, bromură de ipratropium

Contact: Raluca Enache, Clinica ORL "Sfânta Maria" Bd. Ion Mihalache nr. 37-39, Sector 1, București, E-mail: enache.raluca@yahoo.com

Articol

Controverse si dileme asupra utilizarii -blocantelor in tratamentul bolii cardiovasculare asociate la pacientii cu bronhopneumopatie cronica obstructiva

Rezumat

In ultimul deceniu, bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC) este considerata un sindrom cu multiple fatete fenotipice si componente sistemice. Bolile cronice, asociaza cu trecerea timpului o multitudine de comorbiditati. Patologia cardiovasculara este cea mai frecventa comorbiditate intalnita la BPOC si care-i creste indicii de handicap si mortalitate. Majoritatea entitatilor circumscrise de patologia cardiovasculara necesita tratament cu beta-blocante. Insa administrarea de beta-blocante reprezinta „o sabie cu doua taisuri" atunci cand sunt date la un sindrom obstructiv bronsic. Administrarea beta blocantelor trebuie evaluata prin actiunea lor asupra a trei domenii: efectul pe VEMS, efectul pe hiperreactivitatea bronsica, rezultatul la administratrea aditionala de beta agonist. Rezultatul administrarii este modulat de interferarea cu multipli alti factori: gradul de cardioselectivitate a beta-blocantului, doza, administrarea concomitenta sau nu de beta agonisti, faza bolii (BPOC stabil sau in exacerbare), statusul de fumator etc.

Administrarea lor sub stricta monitorizare se insoteste de scaderea morbiditatii si a mortalitatii, inclusiv la cei care au suferit interventii de chirurgie cardio-vasculara.

Concluzia generala este ca beta blocantele pot fi administrate in BPOC ce asociaza si comorbitate cardiaca, dar cu grija.

Cuvinte cheie: beta blocante, BPOC, comorbiditati cardiovasculare

Contact: Dr. Corina Pescaru, corina.c.pescaru@gsk.com

Articol