romana english

REFERATE GENERALE

Principii terapeutice în sindromul de detresă respiratorie acută – conceptul de “ventilație mecanică protectivă”

Anca Macri, Radu Stoica
Principii terapeutice în sindromul de detresă respiratorie acută – conceptul de “ventilație mecanică protectivă”
Sindromul de detresă respiratorie a adultului (SDRA) este o formă de insuficiență respiratorie acută de o gravitate extremă care are ca substrat un edem pulmonar lezional (non-cardiogen) și este definit de un ansamblu de criterii clinice, imagistice, hemodinamice și de oxigenare. Cele mai multe cazuri necesită suport ventilator invaziv rapid instituit, de preferință în secții de terapie intensivă cu experiență în îngrijirea acestor pacienți. Chiar și cu terapie adecvată, prognosticul este infaust, iar mortalitatea este ridicată. Ventilația mecanică protectivă este un concept complex care are la bază existența mai multor zone cu grade diferite de afectare în plămân; aceasta are drept obiectiv menținerea unor schimburi gazoase acceptabile (hipoxemie și hipercapnie permisive) cu reducerea riscului de traumă prin ventilație mecanică. Strategiile de ventilație protectivă reduc complicațiile și mortalitatea. Manevrele de recrutare alveolară și de menținere deschisă a zonelor recrutate prin utilizarea de PEEP, alături de ventilația în prone-position (decubit ventral) sunt extrem de importante și cu rezultate dovedite. Alte metode de îmbunătățire a schimburilor gazoase pot ameliora oxigenarea, dar nu și mortalitatea. Măsurile suportive generale și profilaxia complicațiilor fac parte din abordul complex terapeutic al acestor cazuri.

Principii terapeutice în sindromul de detresă respiratorie acută – conceptul de “ventilație mecanică protectivă”

Sindromul de hemoragie alveolară – un efect advers rar în cursul unor terapii frecvente

Alina Valentina Dobrota, Aneta Șerbescu, Alina Croitoru, Bianca Paraschiv, Alexandru Miron Bogdan,Claudia Toma
Sindromul de hemoragie alveolară – un efect advers rar în cursul unor terapii frecvente
Sindromul de hemoragie alveolară este o afecţiune gravă cu potenţial fatal, cu etiologie variată: imună/autoimună asociată cu vasculită/capilarită, infecţioasă, idiopatică, indusă medicamentos sau prin expunere la toxice, în contextul bolilor cardiace, al tulburărilor de coagulare sau secundară transplantului de măduvă osoasă sau de organe. Se manifestă clinic prin dispnee, febră, tuse şi hemoptizie, paraclinic cu insuficienţă respiratorie acută hipoxemică, sindrom anemic şi radiologic, cu apariţia de infiltrate pulmonare difuze bilaterale. Diagnosticul rămâne unul de excludere, necesitând o serie de teste suplimentare în funcţie de suspiciunea etiologică. Confirmarea hemoragiei alveolare se face prin bronhoscopie cu lavaj bronhoalveolar, cu evidenţierea unui lichid de lavaj hemoragic cu conţinut crescut de eritrofage, iar severitatea hemoragiei este apreciată cu ajutorul scorului Golde. Dacă etiologia este incertă, se indică biopsia pulmonară. Tratamentul se face în funcţie de etiologie - în special în cazul celei medicamentoase - şi poate fi conservator, suportiv, prin întreruperea medicamentului incriminat. Se administrează corticoizi şi imunosupresoare, mai ales când există fenomene de vasculită asociate. Ţinând cont de severitatea manifestărilor clinice şi a consecinţelor sale, sindromul hemoragic alveolar este întotdeauna o urgenţă diagnostică şi terapeutică, indiferent de mecanismul de producere. Articolul trece în revistă diferitele medicamente folosite frecvent în practica medicală ce pot avea ca reacţie adversă sindromul hemoragic alveolar, produs prin diferite mecanisme.

Biopsia pleurală şi pulmonară percutană ghidată prin ecografie toracică

Gabriela Jimborean, Edith Simona Ianoşi, Alpar Csipor, Tudor P. Toma
Biopsia pleurală şi pulmonară percutană ghidată prin ecografie toracică
Biopsia pleurală este recomandată pentru stabilirea diagnosticului pozitiv şi pentru efectuarea diagnosticului diferenţial în afecţiunile pleurale şi unele leziuni pulmonare subpleurale (tumori primitive şi secundare, tuberculoză, boli de colagen, pahipleurite, sarcoidoză etc.). Există mai multe tehnici de biopsie: biopsia pleurală percutană pe ac, biopsia pe ac ghidată imagistic în timp real (prin ecografie toracică sau tomografie computerizată), biopsia prin toracoscopie sau toracotomie chirurgicală. Dezvoltarea continuă în ultimii ani a utilizării ecografiei toracice ca mijloc de ghidare pentru proceduri diagnostice sau terapeutice a îmbunătăţit tehnica şi rezultatele biopsiei pleurale și pulmonare. Biopsia pleurală sau pulmonară ecoghidată (BPPEG) este o tehnică biopsică minim invazivă, ce asigură evaluarea pleurei în timp real, fiind sigură, cu mai puţine complicaţii faţă de biopsia ghidată prin CT toracic. BPPEG permite obţinerea de fragmente biopsice adecvate din leziuni pentru examinarea citologică, histopatologică, imunohistochimică sau bacteriologică. BPPEG are un randament ridicat de diagnostic pozitiv şi este mult mai accesibilă şi mai confortabilă pentru pacient şi medic faţă de toracoscopie. Am revizuit recomandările ghidurilor din literatură şi am selectat aici elementele tehnice cele mai importante pentru pregătirea medicilor tineri în efectuarea BPPEG și promovarea acestor tehnici și în România.