Lucrari originale

Prevalența anemiei și impactul său asupra mortalității la pacienții cu exacerbare acută a bronhopneumopatiei cronice obstructive într-o țară în curs de d

Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) va deveni a treia cea mai frecventă cauză de deces din întreaga lume. Evoluţia naturală a BPOC este întreruptă de evenimente acute- exacerbări, cu o rată globală a mortalităţii de 10%. Anemia este un predictor independent, bine cunoscut, al mortalităţii în mai multe boli cronice. Prea puţin se ştie însă despre impactul anemiei asupra mortalităţii in exacerbarea BPOC. Scopul acestui studiu este determinarea prevalenţei anemiei în exacerbările BPOC şi impactul ei asupra mortalităţii într-o ţară în curs de dezvoltare. Au fost luaţi în studiu 200 de pacienţi (100 ce au decedat în spital şi 100 ce au supravieţuit), spitalizaţi pentru exacerbare BPOC în Spitalul Universita „Imam Khomeini", Urmia, Iran. Prevalenţa anemiei în cele două grupuri (pacienţi care au supravieţuit şi cei care au decedat) a fost comparată folosind testul x- square. Valoarea medie a hemoglobinei (Hb) şi a hematocritului (Ht) la internare în cele două grupuri au fost comparate utilizând testul student. Anemia a fost definita conform crieriilor OMS: Hb< 13 g/dl(sex masculin); Hb< 12 g/dl(sex feminin). Prevalenţa anemiei a fost semnificativ mai mare la pacienţii care au decedat în spital comparativ cu cei care au supravieţuit (72% vs 49%, p= 0.001 şi OR= 2.68). Valoarea medie a Hb (±SD) a fost 11.5 ± 2.7g/dl în grupul pacienţilor ce au decedat vs 13.0± 2.0 g/dl în grupul celor care au supravieţuit (p<0.001). Durata spitalizării a fost semnificativ mai mare (p<0.001) la pacienţii cu anemie (o medie de 13.28 de zile vs 7 zile la pacienţii ce nu erau anemici). În urma analizei prin corelaţie bivariată, Hb s-a corelat pozitiv cu VEMS (r=+0.210, p=0.011) şi negativ cu durata spitalizării (r=-0.389, p=0.000). Anemia a fost frecventă la pacienţii cu exacerbare BPOC în acest spital dintr-o ţară în curs de dezvoltare şi s-a asociat cu o mortalitate crescută pe timpul spitalizarii.
Cuvinte‑cheie: exacerbare, anemie, mortalitate, BPOC

Articol

Evaluarea ecografică a relației dintre factorii inflamației (IL6, TNFa, HS.Crp) și hipertensiunea pulmonară la pacienții cu BPOC. Un studiu încrucișat orizontal

Introducere: Mecanismul inflamator pare sa joace un rol esențial în patogenia diferitelor tipuri de hipertensiune pulmonară (HTP) la om, cum ar fi HTP idiopatică (HTPi) și HTP asociată cu bolile de țesut conjunctiv. Deși știm că moleculele inflamației, cum ar fi IL6 sau TNFα, joaca un rol important în HTPi, există doar informații limitate despre relația dintre reactanții de fază acută și hipertensiunea pulmonară ce apare secundar maladiilor pulmonare, cum ar fi bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC).
Metodă: Acest studiu orizontal încrucișat a fost efectuat pe 94 de pacienți cu BPOC. Au fost excluși pacienții cu tratamente recente cu coricoizi sistemici și acit acetilsalicilic, infecție, traumă sau intervenții chirurgicale, hemoragie digestivă, boală coronariană și hipertensiune arterială. Au fost efectuate body-pletismografie și echocardiografie transtoracică. Au fost prelevate de la toți pacienții probe de sânge, trimise pentru hemoleucogramă, IL6, TNFα și proteina C reactivă înalt senzitivă (hs-CRP).
Rezultate: Douăzeci de pacienți (28.6%) aveau hipertensiune pulmonară. Diferența între valoarea medie a IL6 și Hs-CRP la pacienții cu și fără hipertensiune pulmonară a fost semnificativă statistic (7pg/ml vs. 4.4pg/ml și 13.04pg/ml vs. 3.31pg/ml) (p= 0.006 and p=0.000). A existat o corelație între IL6 și presiunea medie în artera pulmonară (r = 0.35, p=0.003). După ajustarea pentru vârstă, sex, hemoglobina serică, hematocrit, saturație în oxigen, VEMS și CVF, relația dintre IL6, hs-CRP și prezența hipertensiunii pulmonare a rămas statistic semnificativă (p=0.022, p=0.026) .
Concluzie: Factorii inflamatori ca IL6 și hs-CRP sunt factori de risc independenți pentru hipertensiunea pulmonara la pacienții cu BPOC.
Cuvinte‑cheie: BPOC, hipertensiune pulmonară, factori inflamatori, secundar

Articol

Poate o manevră simplă de inspir forțat să identifice pacienții cu risc de tulburări respiratorii în timpul somnului?

Aplicarea unei presiuni negative a fost folosită experimental pentru a demonstra complianța anormală a căilor aeriene superioare. În acest studiu am plecat de la ipoteza că o manevră simplă de inspir forțat ar putea fi utilizată ca test de depistare a acestei anomalii în condiții epidemiologice.
277 subiecți de ambe sexe, de cel puțin 30 de ani, participând la un examen de medicină preventivă au acceptat completarea unui chestionar de somn, măsurători antropometrice, efectuarea unui examen simplu al căilor aeriene superioare și efectuarea unei manevre de inspirație oronazală forțată.
Debitul insprator de vârf (PIF) a fost diferit între cele două sexe (127 de femei : 211±47, bărbați 269±59 l/min) și a scăzut cu înaintarea în vârstă. O relație pozitivă cu talia a fost prezentă numai la bărbați. Bărbații cu un văl palatin mărit au avut PIF semnificativ redus (256±54 vs. 277±62 l.min-1 ; p=0.04). În grupul de subiecți declarând apnei de somn nu s-au găsit reduceri ale PIF. Bărbații declarând sforăit frecvent au prezentat o scădere a PIF (251±59 vs. 282±57 l.min-1; p=0.003); după luarea în considerare a vârstei, această diferența a devenit semnificativa doar la limită (p=0.06).
O manevră de inspirație forțată a arătat diferențe între sexe, o relație inversă cu vârsta și o relație pozitivă cu talia la bărbați. PIF nu a identificat subiecții cu pauze respiratorii în timpul somnului, dar a fost semnificativ redus la bărbații cu văl palatin mărit și redusă la limita semnificației la bărbații cu sforăit frecvent.
Rezultatele de față sugerează ca, după validare pe un grup mai numeros, PIF ar putea reprezenta un mijloc simplu de detectare a unor anomalii ale căilor respiratorii superioare.
Cuvinte‑cheie: apnee în somn, sforăit, debit inspirator de vârf, test screening

Articol