romana english

Lucrari originale

Nivelul seric de CA‐125 la pacienții cu bronhopneumopatie obstructivă cronică cu și fără hipertensiune pulmonară

Mohammad Hossein Rahimi- Rad1, Parvaneh Rahimi1, Behzad Rahimi2, Mahdia Gholamnaghad1
Nivelul seric de CA‐125 la pacienții cu bronhopneumopatie obstructivă cronică cu și fără hipertensiune pulmonară
Introducere: Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o boală progresivă și debilitantă și va fi a 3-a cauză de deces la nivel mondial. Hipertensiunea pulmonară (HP) are o influență negativă severă asupra prognosticului la pacienţii cu BPOC. Prin urmare, diagnosticul precoce este important pentru un tratament adecvat. Ecocardiografia este folosită în acest scop, dar necesită cardiolog si echipamente costisitoare care nu sunt disponibile oriunde. CA-125, un biomarker de cancer ovarian, a fost asociat cu insuficiența ventriculară stângă. In acest studiu ne-am propus să arătăm relația dintre nivelul CA-125 și HP la pacienţii cu BPOC. 

Metodă: Nouăzeci de pacienţi cu BPOC stabil au fost înrolaţi în studiu. Nivelurile de CA-125 au fost măsurate din sânge venos, și în aceeași zi a fost măsurată presiunea sistolică arterială pulmonară (sPAP) prin ecocardiografie transtoracică.

Rezultate: Din 90 de pacienți, 51 au avut HP și 39 nu au avut. Pacienții cu HP au avut nivel de CA-125 semnificativ mai mare comparativ cu lotul martor (media 39.15 U / ml faţă de 24.22 U / ml, p <0.04). Nivelurile de CA-125 au fost corelate cu sPAP (r = 017, p = 0.01).
Concluzii: biomarkerul CA-125 poate fi utilizat pentru identificarea pacienților cu BPOC cu hipertensiune pulmonară. Având în vedere că este ieftin și ușor accesibil poate ajuta în centre cu acces mai redus la ecocardiografie.
 
Cuvinte‐cheie: CA-125, bronhopneumopatie obstructivă cronică, hipertensiune pulmonară

Diagnostic convenţional și molecular la un eşantion de pacienţi cu TB-DR

Roxana Mîndru1, Victor Spînu2, Cristina Popa2, Elena Botezatu3, Ruxandra Spătaru4
Diagnostic convenţional și molecular la un eşantion de pacienţi cu TB-DR
Pe plan global, deși a scăzut incidenţa tuberculozei sensibile, crește numărul de cazuri cu tuberculoză drog- rezistentă. Diagnosticul bacteriologic rapid genetic și fenotipic devine esenţial pentru controlul endemiei. Rezistenţa apare ca expresie fenotipică a mutaţiilor din genomul M. tuberculosis. Mutaţiile care apar sunt: pentru Rifampicină în regiunea rpoB, pentru Izoniazidă - în regiunea katG și inhA, pentru Etambutol - embB, Quinolonă - gyrA, Aminoglicozide și Peptide ciclice - rrs. Pentru a urmări concordanţa rezultatelor la antibiogramă prin metoda fenotipică și genetică, s-a luat în calcul un eșantion de 40 de pacienţi cu TB-DR. S-a efectuat antibiogramăfenotipică pemediulLowenstein-Jensen. Tulpinile au fost testate și genetic indirect, Genotype MTBDR plus pentru H, R și Genotype MTBDRsl pentru linia a doua. Concordanţa dintre metoda genetică și metoda fenotipică este de 95%. Un procent de 5% dintre pacienţi au diferite sensibilitaţi la Izoniazidă și Rifampicină, dar fenotipic sunt rezistenţi, ceea ce poate însemna că au alte mutaţii nedectate de strip.

Cea mai frecventă mutaţie în cadrul rpoB este Mut 3, cu un procent de 52% și cu absenţa benzii W8. În cadrul rpoB Mut 1 și Mut 2A sunt în procent de 12,5% și respectiv 15%. Pentru rezistenţa înaltă la Izoniazidă, cea mai frecventă este Mut1 pentru katG - 95%, iar pentru rezistenţa scazută la Izoniazidă, Mut 1 din domeniul inhA - 30%. Pentru linia a doua, cele mai multe neconcordanţe între metoda genetică și cea fenotipică sunt la Etambutol – 30%, genetic tulpinile neprezentând nici o mutaţie în domeniul embB, dar fenotipic fiind rezistente. Pentru Ofl, K, AMK și Cap, concordanţa între cele două metode este de 100% la tulpinile testate. 
 
În concluzie, metodele genetice sunt metode cu sensibilitate și specificitate mare, rapide, care scurtează mult timpul de diagnostic.
 
Cuvinte‐cheie: Mycobacterium tuberculosis, tuberculoza drog-rezistentă, antibiograma fenotipică, line probe assay