Referate generale
Reacţii de hipersensibilitate la antiinflamatorii nesteroidiene: scurtă actualizare
Roxana Silvia Bumbăcea1,2, Sandra Olariu2, Dragoș Bumbăcea3,4, Irina Strâmbu3,51. U.M.F. „Carol Davila“ București, Disciplina de Dermatologie Oncologică și Alergologie 2. Spitalul Universitar de Urgență „Elias“ București, Compartimentul Alergologie 3. U.M.F. „Carol Davila“ București, Disciplina de Pneumologie 4. Spitalul Universitar de Urgență „Elias“ București, Departamentul Pneumologie 5. Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ București
Reacțiile de hipersensibilitate induse de aspirină și alte AINS reprezintă o provocare pentru clinician, din cauza severității potențiale. La indivizi susceptibili, AINS pot genera un spectru larg de reacții, având interval de debut variabil și manifestări clinice diverse. Mecanisme imunologice și non-imunologice pot fi implicate.
Diagnosticul hipersensibilității la AINS se bazează pe recunoașterea simptomelor caracteristice precipitate de aspirină sau de alte AINS. Testul de provocare orală este standardul de aur în diagnostic; el poate fi efectuat pentru confirmarea hipersensibilității la medicamentul incriminat, dar și pentru a confirma sau exclude toleranța la un alt drog alternativ. Diagnosticul implică înțelegerea mecanismelor subiacente și este indispensabil pentru prevenția reacțiilor viitoare.+
Cuvinte-cheie: populație bacteriană, cultură bacteriană, microcalorimetrie
Reacţii de hipersensibilitate la antiinflamatorii nesteroidiene: scurtă actualizareNoutăţi în managementul și tratamentul vasculitelor asociate cu ANCA
Ionela Nicoleta Belaconi1,2, Claudia Lucia Toma1,2, Miron Alexandru Bogdan1,21. Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, București 2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București
Vasculitele asociate cu ANCA (anticorpi anticitoplasmă neutrofilică) sunt boli autoimune, multisistemice, de etiologie necunoscută, caracterizate prin vasculita vaselor mici și medii și prin asocierea cu ANCA. Diagnosticul și managementul acestor boli sunt dificile, prin variabilitatea simptomatologiei, uneori cu potențial fatal (hemoragie pulmonară severă, insuficiență renală acută) și prin greutatea menținerii unui nivel de expertiză în domeniul acestor boli rare. Vasculitele asociate cu ANCA cuprind granulomatoza cu poliangeită, poliangeita microscopică și granulomatoza eozinofilică cu poliangeită. Tratamentul necesar produce o imunosupresie semnificativă și este, în consecință, grevat de numeroase reacții adverse. Deși protocolul standard de tratament care cuprinde tratament corticosteroid și agenți citotoxici a îmbunătățit dramatic evoluția pacienților, reacțiile sale adverse sunt semnificative. Recentele descoperiri în înțelegerea mecanismelor patogenice au dus la îmbunătățirea managementului bolii. O atenție specială a fost îndreptată spre cuantificarea activității bolii și stratificarea în consecință a nivelului imunosupresiei terapiei, în vederea minimizării toxicității sale. Acest articol se va focaliza pe tratamentul bazat pe dovezi în vasculitele asociate cu ANCA.
Cuvinte-cheie: vasculită, ANCA, tratament
Evidenţe legate de reabilitarea pulmonară în patologia respiratorie
Alina Croitoru1, Miron Alexandru Bogdan1,21. Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ București 2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București
Reabilitarea respiratorie reprezintă un abord terapeutic modern al bolilor respiratorii, având un caracter multidisciplinar: antrenament fizic, educație terapeutică, consiliere psihosocială, abord nutrițional. Reabilitarea respiratorie se adresează oricărui pacient suferind de o patologie pulmonară a cărui calitate a vieții este afectată de simptomele respiratorii, indiferent de gradul afectării funcţionale.
Acest articol face o analiză a evidenţelor din literatura medicală privind rezultatele programelor de reabilitare efectuate în diverse patologii pulmonare.
Principala indicație a reabilitării respiratorii o reprezintă bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC; în stare stabilă și în exacerbare), în care s-au efectuat și cele mai multe studii.
Reabilitarea respiratorie la pacienții cu altă patologie respiratorie își are rațiunea în modificările fiziopatologice pe care le suferă aceștia (ale funcției pulmonare, alterarea schimburilor gazoase, atrofie și decondiționare musculară etc.) care duc la apariția simptomelor, la scăderea toleranței la efort și la diminuarea activității fizice zilnice, toate având în final drept rezultat afectarea calității vieții.
Rolul reabilitării este trecut în revistă în următoarele boli: post-chirurgie de reducere a volumelor pulmonare pentru emfizem, astm bronșic, bronșiectazii, boli interstițiale pulmonare, fibroză chistică, boli neuromusculare, cancer pulmonar, terapie intensivă, sindrom de apnee în somn, hipertensiune pulmonară, sechele post-tuberculoase, transplant pulmonar.
Cuvinte-cheie: reabilitare pulmonară, boli respiratorii, exercițiu, evidență
