Lucrări originale
Biopsia convenţională cu forceps versus biopsia “caldă”: studiu comparativ a două metode în diagnosticul leziunilor endobronşice
Hamidreza Jabbari, MD(a), Mohammad Fakhri, MD (b, c), Mojtaba Lotfaliani, MD (b), Arda Kiani, MD (c)a) Tracheal Diseases Research Center, National Research Institute of Tuberculosis and Lung Disease, Shahid Beheshti University of Medical Sciences, Tehran, Iran. (b) School of Medicine, Shahid Beheshti University of Medical Sciences, Tehran, Iran. (c) Chronic Respiratory Disease Research Center, National Research Institute of Tuberculosis and Lung Disease, Shahid Beheshti University of Medical Sciences, Tehran, Iran.
Cuvinte-cheie: biopsie prin căldură, tumori endobronşice, biopsie cu pensă, hemoragie
Evaluarea costurilor medicale directe ale bronhopneumopatiei cronice obstructive pe 12 luni
Irina Strâmbu, Ioan Paul StoicescuUniversitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o maladie prevalentă şi costisitoare, povara bolii fiind resimţită atât de pacient, cât şi de familie şi societate. Obiectiv. Evaluarea costurilor medicale directe ale BPOC pe un an pentru un pacient, prin însumarea tuturor evenimentelor medicale legate de boală în ultimul an: exacerbări tratate în spital sau ambulator, tratamente cronice, consultaţii. Informaţiile au fost obţinute pe baza unui chestionar aplicat la 85 de pacienţi cu BPOC, contactaţi în Institutul „Marius Nasta" în 2004. Rezultate. S-au intervievat 85 de pacienţi cu vârsta medie de 62,5 ani, cu VEMS mediu: 36,65% din prezis (72 de pacienţi în stadiile GOLD III şi IV). În anul anterior au prezentat, în medie, 2,2 exacerbări; urmau tratament cronic cu diverse bronhodilatatoare, corticoizi inhalatori, medicaţie combinată, inconstant, între 3 şi 8 luni pe an. Costurile medicale directe ale BPOC pe 12 luni pentru un pacient au fost estimate la 5243,4 lei (1456,5 euro), din care 83% reprezentau exacerbările (82,5% internări) şi 17% costul bolii stabile (16,5% medicaţia cronică). Nu au fost incluse oxigenoterapia de lungă durată la domiciliu, consultările la medicul de familie, cheltuielile de transport şi nici costurile indirecte. Concluzii. Deşi costurile sunt subestimate, BPOC este o maladie costisitoare, în special prin exacerbările ce necesită spitalizare. Sunt necesare strategii cost-eficiente pentru prevenirea exacerbărilor, pentru redistribuirea resurselor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu BPOC.
Cuvinte-cheie: BPOC, povara bolii, costuri medicale directe, exacerbare
Articol
Beneficiile unui program ambulatoriu de 7 săptămâni de reabilitare respiratorie la pacienţii cu BPOC
Alina Croitoru1, Diana Ioniţă2, Carmen Stroescu1, Irina Pele1, Daniela Gologanu3, Andreea Dumitrescu1, Lucia Marinescu1, Dana Anghelescu1, Miron Alexandru Bogdan1Beneficiile unui program ambulatoriu de 7 săptămâni de reabilitare respiratorie la pacienţii cu BPOC
Beneficiile unui program ambulatoriu de 7 săptămâni de reabilitare respiratorie la pacienţii cu BPOC. Introducere: Programele de reabilitare respiratorie (RR) reprezintă un instrument esenţial în managementul BPOC. Scop: Prezentăm rezultatele unui program ambulator, de 7 săptămâni, de reabilitare respiratorie, asupra dispneei, toleranţei la efort şi calităţii vieţii. Material şi metodă: Parametrii urmăriţi, înainte şi după RR, au fost: dispneea (scala mMRC), funcţia pulmonară (VEMS, VR volum rezidual), toleranţa la efort (TM6M - Test de mers 6 minute, CPET - test de efort standardizat cardiorespirator), calitatea vieţii (chestionar SGRQ). Programul de RR s-a desfăşurat în regim ambulator (7 săptămâni, 3 şedinţe/ săptămână) şi a cuprins: reantrenament la efort, educaţie terapeutică, consiliere psihologică. Rezultate: 25 de pacienţi, BPOC std. II-IV GOLD (VEMS mediu 44.5±13% din prezis); vârsta medie: 60,4±12 ani; 7 femei; IMC mediu 27,14±4 kg/m2; VR mediu 221,55±86% din prezis. Distanţa medie la TM6M: 407,48 ± 84 m şi puterea maximă (Pmax) obţinută la testul de efort 75,67±30 Watts în medie. Toti pacienţii erau simptomatici cu dispnee semnificativă (3,06±0,7 pe scala mMRC) şi prezentau o afectare importantă a calităţii vieţii: scor SGRQ 46,23±14. La finalul programului de RR am constatat: scăderea dispneei cu 0.67 puncte pe scala mMRC (p=0.000), creşterea distanţei la TM6M cu 58,5 m (p=0.001) şi a Pmax obţinute în cursul CPET cu 11,2 W, fără a atinge semnificaţie statistică (p>0.05), scăderea SGRQ cu 5,59 puncte (p=0.02). Fără ameliorări semnificative ale valorilor VEMS şi VR (p>0.05). Concluzie: La pacienţii noştri cu BPOC, programul de reabilitare în ambulator de 7 săptămani s-a dovedit eficient, ducând la ameliorarea simptomelor, îmbunătăţirea toleranţei la efort şi a calităţii vieţii.
Cuvinte-cheie: BPOC, reabilitare, toleranţă la efort