romana english

Referate Generale

Tratamentul actual al trombembolismului venos

Ionuţ Munteanu
Spitalul Clinic Sanador
Tromboza venoasă profundă şi embolia pulmonară, considerate a fi manifestări diferite ale aceleiaşi maladii - trombembolismul venos, prezintă puţine diferenţe privind tratamentul anticoagulant. Cu toate acestea, există unele aspecte particulare, ce vor fi dezbătute în continuare.
 
Obiectivele tratamentului la pacienţii cu trombembolism venos sunt: prevenirea morţii prin embolie pulmonară, ameliorarea simptomelor la nivelul membrului inferior afectat, prevenirea morbidităţii prin trombembolism recurent şi prevenirea sindromului post-trombotic sau minimizarea simptomelor sindromului post-trombotic. Pentru majoritatea pacienţilor, obiectivele terapiei sunt atinse utilizând tratament anticoagulant adecvat, acesta reducând riscul recurenţei în primele trei luni după diagnostic de la peste 25% la sub 4%. Utilizarea unui ciorap de compresie, care asigură un gradient la gleznă de 30-40 mmHg, timp de 2 ani de la punerea diagnosticului, reduce riscul sindromului post-trombotic.
 
Tromboliza, aplicată fie pe cale sistemică, fie direct pe cateter, este indicată în cazuri selecţionate, pentru a preveni instalarea sindromului post-trombotic sau a îndepărta rapid simptomele datorate obstrucţiei venoase înalte. Terapia trombolitică trebuie continuată cu tratament anticoagulant, pentru prevenirea recurenţei trombembolismului venos.Utilizarea unui filtru de venă cavă inferioară este indicată pentru prevenirea decesului prin embolie pulmonară, la pacienţii care au contraindicaţie de tratament anticoagulant sau la care tratamentul anticoagulant corect administrat a fost ineficient. Tratamentul chirurgical este vizat în cazul hipertensiunii pulmonare cronice de cauză tromboembolică.
 
Cuvinte-cheie: tromboembolism venos, tratament anticoagulant, tromboliză, filtru venă cavă, tratament chirurgical

Un „nou-născut” a completat familia anticolinergicelor

Florin Mihălţan1
1. Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti

Apariția unui nou anticolinergic de ultralungă durată de acțiune, precum glycopyrronium, poate aduce o schimbare de atitudine în viața practicianului. În acest articol încerc să poziționez corect acest nou reprezentant al clasei anticolinergicelor, analizând pe rând dovezile in vitro și in vivo, beneficiile, toleranța și siguranța utilizării acestui produs. Nu în ultimul rând, pe baza dovezilor științifice se poziționează acest medicament în noua clasificare GOLD 2011.

Cuvinte-cheie: glycopyrronium, BPOC, tratament, GOLD 2011  

Immediate and delayed hypersensitivity reactions to intravascular iodine based radiocontrast media – an update

Roxana Silvia Bumbăcea, Brîndușa Petruţescu, Dragos Bumbăcea, Irina Strâmbu
1. Dermatology and Allergology Dept., Elias Emergency Hospital, Bucharest; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; 3. Pulmonology Dept, Elias Emergency Hospital, Bucharest; 4. Pulmonology Dept, “Marius Nasta” Institute of Pulmonology, Bucharest

Reacţiile de hipersensibilitate imediate şi tardive la substanţele de contrast iodate intravenoase - actualizare. Utilizate încă din anul 1929 în practica medicală, în prezent sunt disponibile patru tipuri chimice de substanțe de contrast iodate (SCI): monomeri ionici cu osmolaritate mare, dimeri ionici cu osmolaritate scăzută, monomeri non-ionici cu osmolaritate scăzută și dimeri neionici izo-osmolari. Folosirea din ce în ce mai frecventă în practica medicală a SCI a dus la creșterea numărului de reacții de hipersensibilitate raportate.

Reacțiile de hipersensibilitate induse de SCI pot fi clasificate în două tipuri: reacții de hipersensibilitate imediate (RHI), care apar în prima oră, și reacții de hipersensibilitate tardive (RHT), care apar între o oră și 7 zile. RHI se prezintă cel mai frecvent sub formă de urticarie și angioedem, dar pot asocia simptome respiratorii și cardiovasculare severe. Factorii de risc pentru RHI includ o reacție anterioară la SCI, antecedente personale de boli atopice (în principal astm) și tratamentul cu beta-blocante. Testele diagnostice pentru RHI includ teste de laborator (triptaza serică) și teste cutanate (prick și intradermice) efectuate la un interval optim de 2-6 luni după RHI. Osmolaritatea ridicată a SCI este factorul de risc cel mai puternic asociat cu RHI.

Profilaxia primară a RHI implică utilizarea de agenți neionici cu osmolaritate scăzută sau izo-osmolari pentru toate procedurile intravasculare care implică folosirea SCI. RHT sunt, de obicei, ușoare până la moderate ca severitate, tranzitorii și autolimitante, prezentându-se ca erupții cutanate maculopapuloase în mai mult de 50% din cazuri. Ca și în cazul RHI, factorul de risc cel mai important pentru RHT este o reacție anterioară la SCI. Evaluarea RHT include teste cutanate prick, intradermice și epicutanate (patch-test). Din cauza reactivității încrucișate extinse între SCI, schimbarea tipului de produs utilizat nu reprezintă o garanție împotriva unei reacții de hipersensibilitate repetate. Protocoalele de premedicație actuale, recomandate la pacienții cu reacții severe de hipersensibilitate în antecedente, pot reduce simptomele, dar nu pot preveni recurența reacțiilor.

Cuvinte-cheie: iod, substanțe de contrast, osmolaritate, reacții de hipersensibilitate, teste cutanate, premedicație

Smoking, snoring and obstructive sleep apnea

Mihaela Trenchea, Oana Deleanu, Maria Suţa, Oana Cristina Arghir
1. Medstar Medical Center, Constanţa‚ 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, 3. Faculty of Medicine, “Ovidius” University, Constanţa, România

Fumatul, sforăitul și sindromul de apnee obstructivă în somn. Sindromul de Apnee Obstructivă de Somn (SASO), la un indice de apnee/ hipopnee (IAH) ≥5 evenimente/ ora de somn, este recunoscut drept cauză importantă de morbiditate și mortalitate, fiind asociat cu o gamă largă de afecțiuni și consecințe patologice: hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, boli metabolice, boli neurologice și efecte psihologice. Cum sforăitul este frecvent la fumători și un simptom comun, chiar formă preclinică de SASO, fumatul se consideră a fi un factor de risc independent al sforăitului și poate fi asociat cu SAS.

Cuvinte-cheie: apneea obstructivă în somn, fumatul, factor de risc, sforăitul