romana english

Referate Generale

Modificări ale nivelului seric de testosteron asociate comorbidităţilor sindromului de apnee în somn obstructiv

Raluca Bercea1,2, Bogdan Bercea3, Traian Mihăescu1,2
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi, România; 2. Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, România; 3. Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, Clinica de Urologie şi Transplant Renal, Iaşi, România
Rezumat

Testosteronul pare să aibă un rol în fiziopatologia sindromului de apnee în somn obstructiv (SASO), dar mecanismele nu sunt încă foarte bine definite. Cercetarea acestei relaţii s-a concentrat în jurul a două ipoteze principale: prima ipoteză susţine apariţia sau augmentarea severităţii SASO la bărbaţii trataţi cu preparate hormonale cu testosteron pentru hipogonadism simptomatic; cea de-a doua ipoteză sugerează apariţia deficitului de testosteron seric ca urmare a hipoxiei şi a microtrezirilor generate de SASO, cu impact direct asupra axului hipotalamo-hipofizo-gonadal. Corelaţia dintre apneea de somn şi tulburările androgenice trebuie privită din prisma intervenţiei a multor alţi factori ce pot avea rol de factori de confuzie: vârsta, obezitatea şi alte patologii asociate (boli pulmonare cronice, statusul de fumător). Multe dintre studiile care s-au efectuat până în prezent referitor la această interrelaţie (apnee de somn-sistem endocrin) au ignorat aceşti factori. Terapia cu CPAP (continuous positive airway pressure) produce ameliorarea nivelului seric de testosteron până la normalizare în majoritatea cazurilor. Statusul depresiv şi fatigabilitatea, ca şi consecinţe asociate SASO cu hipogonadism, au fost raportate în literatură şi pot avea aspecte semnificative clinic prin efect de sumare, cu remediere notabilă sub tratament cu CPAP, cu evitarea efectelor adverse tratamentului hormonal sau antidepresiv. Prin implicaţiile clinice şi consecinţele majore asocierii disfuncţiilor de androgeni cu sindromul de apnee în somn, această relaţie necesită un management corect în recunoaşterea şi tratamentul sindromului de apnee în somn obstructiv asociat de comorbidităţi.

Cuvinte-cheie: SASO, testosteron, comorbidităţi

Rolul investigaţiilor alergologice în diagnosticul Aspergilozei Bronho-Pulmonare Alergice (ABPA)

Roxana Silvia Bumbăcea1,2, Ileana Ghiordănescu2, Brînduşa Petruţescu2
1. UMF “Carol Davila”, Bucureşti; 2. Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Bucureşti - Compartimentul Alergologie

Rezumat

Aspergiloza bronho-pulmonară alergică (ABPA) este o afecţiune pulmonară caracterizată prin răspunsul inflamator imuno-alergic la prezenţa intrabronşică a sporilor şi miceliilor speciilor de Aspergillus. ABPA afectează pacienţii cu astm preexistent sau fibroză chistică rareori fiind descrise cazuri de ABPA în absenţa acestor două afecţiuni. Prevalenţa reală a cazurilor de ABPA este necunoscută. Actual, prin izolare de ARNm şi clonare se pot produce antigene recombinante utile pentru diagnosticul fidel al ABPA. O parte dintre aceste antigene recombinante sunt utile pentru discriminarea între indivizii cu ABPA şi cei cu astm cu sensibilizare la Asp. f. Asp f 4 şi Asp f 6 reprezintă markeri specifici esenţiali pentru confirmarea suspiciunii clinice de ABPA având o specificitate 100% şi o sensibilitate de 90%. Testarea hiperreactivităţii la Asp f se face prin metode in vivo: testare cutanată prick cu citire imediată si tardivă şi in vitro: determinarea de Ig E specifice şi Ig G specifice şi dozarea precipitinelor. În ABPA, testarea cutanată prick este aproape întotdeauna pozitivă. Nivelul normal de Ig E totale, la un pacient cu boală activă pulmonară exclude diagnosticul de ABPA. Nivelele de Ig E serice totale sau specifice se corelează cu gradul de activitate a bolii fiind utile pentru monitorizarea răspunsului la tratament.

Cuvinte-cheie: aspergiloza bronhopulmonară alergică, astm, fibroza chistică, hipersensibilitate, teste serologice, testare cutanată

Aderenţa la CPAP - o problemă „eternă”

Fl. Mihălţan1, Oana Deleanu1, Ioana Munteanu1, Ruxandra Ulmeanu1, Roxana Nemeş1, Mihaela Oros2
1. Institutul de Pneumologie „M. Nasta” - Bucureşti; 2. Spitalul Medicover - Bucureşti

Rezumat

Aderenţa la CPAP este şi va fi piatra de încercare pentru pacientul cu sindrom de apnee în somn formă obstructivă. Autorii încercă să lămurească multiplele dificultăţi întâmpinate în acest sens, implicaţiile epidemiologice, factorii de predicţie ai non-aderenţei la tratament şi care sunt modalităţile cele mai eficiente pentru a o ameliora. Un practician avizat poate astfel creşte gradul de aderenţă şi totodată influenţa decisiv efectul benefic al acestui tip de terapie atât pe termen scurt cât şi la distanţă.

Cuvinte-cheie: non-aderenţa, sindrom de apnee în somn obstructiv