Lucrari originale
Deletia alelei genei ACE nu este un factor de risc pentru predispozitia catre astm
Isa Abdi Rad1*, Morteza Bagheri2, Mohammad Hosein Rahimi-Rad3Deletia alelei genei ACE nu este un factor de risc pentru predispozitia catre astm
REZUMAT
Context general. Angiotensin-convertaza serica (ACE) are un rol important in inactivarea bradikininei si tahikininelor, cunoscute ca bronhoconstrictoare puternice. A fost demonstart faptul ca insertia (I)/deletia (D) in cadrul genei ACE influenteaza major nivelul plasmatic al ACE. Obiectiv. Scopul prezentului studiu a fost sa determine frecventa alelelor I si D pentru ACE si a genotipurilor DD, DI and II pentru ACE la pacienti astmatici si subiecti control sanatosi de etnie iraniana cu origine azero-turca si sa compare frecventa genotipurilor ACE intre pacientii astmatici si subiectii control. Metode. Am genotipat prin PCR 212 subiecti de control sanatosi, incluzand 73 de barbati si 138 de femei si 62 de pacienti cu astm - 28 de barbati si 34 de femei. Rezultate. Dintre cei 212 subiecti sanatosi control: 1) prevalenta genotipurilor DD, DI si II a fost 83 (39.151), 92 (43.396) si respectiv 37 (17.453); 2) frecventa (%) a fost 257 (60.9) pentru alela D si 165 (39.1) pentru alela I; 3) frecventa alelelor D si I a fost 0.61 si respectiv
0.39. Dintre cei 62 de pacienti cu astm: 1) prevalenta genotipurilor DD, DI si II a fost 17 (27.42), 31 (50) si respectiv 14 (22.58); 2) frecventa (%) a fost 65 (52.42) pentru alela D si 59 (47.58) pentru alela I; 3) frecventa alelelor D si I a fost de 0.52 si 0.48. Analiza statistica a aratat ca grupurile de studiu (grupul pacientilor femei + barbati si grupul subiectilor control femei + barbati) au fost in echilibru Hardy-Weinberg. Rezultatele noastre implica faptul ca raportul I/D a fost de 0.61/0.39 in randul tuturor subiectilor control si 0.6/0.4 pentru barbatii sau femeile control. Nu au fost gasite diferente semnificative privind genotipul ACE sau frecventa alelelor comparand toate cazurile versus toti subiectii control, pacientele de sex feminin versus subiectii control de sex feminin, pacientii de sex masculin versus subiectii control de sex masculin. Concluzii. Am concluzionat ca deletia alelelor genei ACE nu reprezinta un factor de risc pentru predispozitia catre astm.
Cuvinte-cheie: ACE, astm, iranieni azero-turci
Articol
Deletia alelei genei ACE nu este un factor de risc pentru predispozitia catre astm Reproductibilitatea monitorizarii cardiace la barbati in timpul manevrei Müeller folosind un cardiograf pe baza de bioimpedanta
Adrian Aron1, 3, Donald Zedalis2, William G. Herbert1Reproductibilitatea monitorizarii cardiace la barbati in timpul manevrei Müeller folosind un cardiograf pe baza de bioimpedanta
REZUMAT
Sindromul de apnee/hipopnee obstructiva in somn (SAHOS) este o afectiune a aparatului respirator intalnita in timpul somnului, care se caracterizeaza prin episoade periodice de colaps al cailor respiratorii superioare. SAHOS contribuie la cresterea riscului de aritmii cardiace, boli cardiovasculare si la scaderea sistemului imunitar. Masurarea functiei cardiace la pacientii care sufera de SAHOS poate aduce informatii necesare in alcatuirea unui tratament clinic cat mai eficace si complet. Un procedeu foarte raspandit de testare a functiei cardiace este folosirea bioimpedantei electrice. Scop: Determinarea reproductibilitatii masurarii parametrilor functionali cardiaci la subiectii care efectueaza manevra Müeller. Material si metoda: Au fost testati 15 barbati sanatosi, de-a lungul a trei zile, in timp ce efectuau un inspir fortat si sustinut impotriva unei glote inchise (manevra Müeller-MM). Protocolul a inclus efectuarea in fiecare zi a doua apnee simulate de cate 30 de secunde (MM) alternate cu cel putin 3 minute de respiratie normala. Rezultate: Modificarile debitului cardiac, ale frecventei cardiace si ale volumului bataie din timpul celor doua MM au fost similare pe parcursul zilelor de testare. Pentru cele trei testari, coeficientul de variatie a fost asemanator. Concluzii: Acest modern cardiograf pe baza de bioimpedanta a demonstrat ca poate produce rezultate sigure atunci cand se masoara evolutia dinamica a indicilor cardiaci in timpul unui episod de apnee simulata.
Cuvinte-cheie: apnee obstructiva in somn, manevra Müeller, cardiograf pe baza de bioimpedanta
Pozitia corpului si anomaliile din timpul somnului: un studiu sistematic
Angelica Tiotiu1, Olivier Mairesse2, Guy Hoffmann3, Doina Todea4, André Noseda5Pozitia corpului si anomaliile din timpul somnului: un studiu sistematic
REZUMAT
Introducere: Studiile existente privind influenta pozitiei corpului asupra respiratiei nocturne s-au limitat la comparatia dintre decubitul lateral si pozitia dorsala. Obiectivul prezentului studiu a fost evaluarea sistematica a influentei pozitiei corpului asupra respiratiei nocturne la 105 pacienti cu sindrom de apnee hipopnee de somn (SAHS). Material si metoda: Toti pacientii inclusi au avut un indice de apnee si hipopnee > 10/h, pe baza unei polisomnografii realizate in laboratorul de somnologie. Un senzor plasat la nivelul toracelui a permis detectarea a noua pozitii corporale disticte: dorsala (S), dorso-laterala dreapta (SR), laterala dreapta (R), ventro-laterala dreapta (PR), ventrala (P), ventro-laterala stanga (PL), laterala stanga (L), dorsolaterala stanga (SL), semisezand (UP). Variabilele respiratorii (numarul de apnee obstructive, centrale si mixte, numarul de hipopnee si numarul de desaturari exprimate ca index pe ora din timpul total de somn) au fost evaluate in functie de pozitia corpului, folosind metoda non- parametrica Kruskal- Wallis H. Studiul comparativ a fost realizat utilizand testele Mann-Whitney U. Rezultate: 45% din timpul total de somn a fost petrecut in pozitia dorsala pentru pacientii inclusi. Un efect semnificativ statistic al pozitiei corpului a fost documentat pentru toate variabilele respiratorii. Parametrii respiratori studiati s-au ameliorat in pozitie dorso-laterala dreapta si stanga in comparatie cu pozitia dorsala si in pozitie ventro-laterala dreapta si stanga in raport cu pozitia laterala dreapta, respectiv pozitia laterala stanga. Toate variabilele respiratorii s-au imbunatatit treptat prin trecerea din pozitia dorsala a corpului in pozitie ventrala. Concluzii: Un senzor capabil sa detecteze noua pozitii ale corpului poate fi util in laboratorul de somnologie. Utilizand acest senzor, am constatat ca la pacientii cu SAHS variabilele respiratorii nocturne se amelioreaza continuu la trecerea de la pozitia dorsala la pozitia ventrala.
Cuvinte-cheie: pozitia corpului, sindrom de apnee-hipopnee de somn, polisomnografie
