romana english

Lucrari originale

Cornelia TUDOSE, Dragos BUMBACEA, Miron BOGDAN in numele grupului BACTRO
Spectrul de rezistenta la antibiotice a tulpinilor de S. pneumoniae si H. influnenzae izolate de la pacienti cu infectii comunitare de tract respirator. Studiul multicentric, multidisciplinar BACTRO

Infectiile comunitare de tract respirator reprezinta una dintre cele mai frecvente patologii intâlnite in practica medicala. Decizia administrarii antibioticoterapiei trebuie adesea luata rapid si sa tina seama de etiologia cea mai probabila si de profilul probabil de rezistenta bacteriana. Fenomenul de rezistenta bacteriana este unul larg raspândit, cu variatii geografice mari ce tin de comportamentele de presciere a antibioticelor. S. pneumoniae si H. influenzae sunt cei mai frecventi germeni responsabili de etiologia infectiilor de tract respirator. Metode. S-a determinat sensibilitatea la antibioticele cele mai utilizate a tulpinilor de S. pneumoniae si H. influenzae izolate de la pacienti inrolati prospectiv pe o durata de 3 ani consecutivi cu infectii comunitare de tract respirator superior si inferior, prin determinarea CMI, folosind pragurile de semnificatie (cutoff) europene si pentru comparatie cele furnizate de CLSI. Ulterior s-a evaluat influenta diferitilor factori posibil asociati cu aparitia rezistentei bacteriene. Rezultate. Au fost analizate 293 tulpini de S. pneumoniae si 265 tulpini de H. influenzae izolate in perioada 1999-2001, sputa fiind cel mai frecvent produs patologic recoltat (68.3% respectiv 74.9% din totalul tulpinilor). S-a identificat o proportie inalta de tulpini de S. pneumonie rezistente la penicilina (6.1 % rezistente si 48.5 % cu sensibilitate intermediara) si la eritromicina (39% tulpini rezistente). Tulpinile de H. influenzae au fost rezistente la amoxicilina in 26 % din cazuri, iar prezenta betalactamazelor a fost identificata la 13% dintre tulpinile testate; 18.3% dintre tulpinile de H. influenzae au fost rezistente la amoxicilina prin alt mecanism decât prin productia de betalactamaze. Alte rezistente la antibiotice au fost identificate. Concluzii. Tratamentul in infectiile respiratorii in Romaânia trebuie sa tina seama de rezistenta crescuta a S. pneumoniae la betalactamine si macrolide (impunând deci utilizarea de doze inalte de betalactamine) si de proportia mare de tulpini de H. influenzae betalactamazopozitive.

Cuvinte cheie: infectii respiratorii, antibioticorezistenta

Modificari spirometrice in timp la pacientii uremici tratati cu hemodializa cronica

Rezumat

Modificari spirometrice in timp la pacientii uremici tratati cu hemodializa cronica

Complicatiile in sfera respiratorie la pacientii suferind de insuficienta renala cronica sub tratament cu hemodializa sunt bine cunoscute. Totusi, influenta duratei hemodializei asupra functiei pulmonare este mai putin inteleasa. Am analizat 21 de pacienti, 11 femei si 10 barbati, cu media de varsta 50 de ani (±11). Durata medie a hemodializei a fost de 52,2 (±44.7) luni la momentul includerii in studiu. La toti pacientii s-a facut spirometrie, o ora inainte de inceputul si o ora dupa incheierea sedintei de hemodializa. Toti parametrii spirometrici inregistrati la o ora dupa incheierea hemodializei (CVF, VEMS, FEF75, 50, 25 exprimate % din prezis) s-au ameliorat semnificativ comparativ cu masuratoarea pre-hemodializa. Analiza parametrilor spirometrici post-dializa la inceputul studiului si dupa o urmarire de 5 ani, a aratat ca toti parametrii, cu exceptia FEF50 (p>0,05), s-au deteriorat semnificativ (p<0,01).

Pacientii aflati pe hemodializa pe termen lung demonstreaza un declin al CVF dupa 5 ani de tratament. Desi modificarile spirometrice observate la populatia tratata cu hemodializa cronica au caracter reversibil in primii ani de terapie de substitutie, dupa cinci ani modificarile devin ireversibile.

Cuvinte cheie: spirometrie, uremie, hemodializa

Tipuri de leziuni pulmonare secundare radioterapiei pentru cancer mamar

Claudia Lucia Toma1,2, Tudor Ciprut2, Svetlana Bugarin2, Dorina Rosca2, Miron Alexandru Bogdan1,2
Tipuri de leziuni pulmonare secundare radioterapiei pentru cancer mamar

Rezumat

Tehnicile moderne de radioterapie au condus la scaderea numarului si severitatii leziunilor pulmonare date de radiatii. Totusi, incidenta in continua crestere a cancerelor face ca problematica leziunilor cauzate de radiatii sa ramâna de actualitate, radioterapia fiind frecvent utilizata in schemele de tratament. Scopul studiului consta in analiza tipurilor de leziuni radiologice pulmonare secundare radioterapiei la paciente cu cancer mamar. Material si metoda. Au fost incluse in studiu 68 de paciente evaluate in Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" din Bucuresti, intre anii 2001-2009 pentru suspiciune clinico-radiologica de pneumonita radica dupa radioterapie pentru cancer mamar. Au fost analizate: istoricul medical, examenul clinic, radiografia toracica si intr-un subgrup de 27 de cazuri si tomografia computerizata toracica. Toxicitatea radioterapiei a fost evaluata conform clasificarii RTOG/EORTC (Radiation Therapy Oncology Group/European Organization for the Research and Treatment of Cancer), iar leziunile radiologice au fost analizate conform clasificarii Arriagada. Rezultate. Cincizeci de paciente (73,5%) au fost simptomatice (febra, tuse seaca, dispnee, durere toracica, fatigabilitate), restul de 18 fiind asimptomatice. Simptomatologia clinica a fost usoara sau moderata, corespunzatoare gradului 1 (27 paciente, 39,7%) sau gradului 2 (23 paciente, 33,8%) al clasificarii RTOG/EORTC. Toate pacientele incluse in studiu au avut modificari patologice pe radiografia toracica: 25 paciente (36,7%) au avut leziuni de gradul 2 (opacitati liniare), 25 paciente (36,7%) de gradul 3 (opacitati parcelare) si 18 paciente (26,5%) de gradul 4 (opacitati dense, sistematizate), conform clasificarii Arriagada. Simptomele clinice au fost mai frecvente la pacientele la care leziunile radiologice au fost mai extinse. Tomografia computerizata efectuata la 27 de paciente a evaluat cu acuratete mai mare leziunile radiologice. Concluzii. Radiografia toracica ramâne metoda cea mai simpla de depistare si monitorizare a evolutiei leziunilor de iradiere. Leziunile secundare radioterapiei sunt de obicei limitate si autoremisive, cel mai dificil fiind diagnosticul diferential cu infectiile si recurenta cancerului.

Cuvinte cheie: pneumonita radica, cancer mamar, radioterapie, radiotoxicitate pulmonara