REZUMAT

La ora actuală nu sunt disponibile date referitoare la influenţa medicamentelor injectabile de linia a II-a asupra rezultatelor

tratamentului cazurilor de tuberculoză multidrog-rezistentă (MDR-TB) şi cu rezistenţă extinsă (XDR-TB).

Pentru obţinerea de informaţii privind această problemă, a fost analizată o serie vastă de cazuri MDR şi XDR diagnosticate în Estonia, Germania, Italia şi Federaţia Rusă (Archangels Oblast) în perioada 1999-2006. Toate unităţile medicale implicate în studiu aveau abilitatea de a efectua teste de sensibilitate la medicamentele antituberculoase de linia I şi II, şi corespundeau din punct de vedere al asigurării calităţii şi al administrării tratamentului recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Din cele 4583 cazuri confirmate prin cultură, 240 cazuri MDR şi 48 cazuri XDR au avut o evaluare finală (succes, deces, eşec). În rândul cazurilor MDR şi XDR, rezistenţa la capreomicină a fost corelată cu o rată mai mare de eşec şi deces decât la cazurile cu sensibilitate la capreomicină. Rezistenţa la capreomicină a fost independent asociată cu un rezultat nefavorabil al tratamentului (analiza de regresie logistică odds ratio 3,51). În tratamentul pacienţilor MDR şi XDR rezistenţa la capreomicină a fost un factor de predicţie independent pentru eşecul tratamentului în această cohortă. Cum rezistenţa Mycobacterium tuberculosis este în creştere la nivel mondial, există o nevoie urgentă de identificare a unor noi mijloace de intervenţie în lupta contra tuberculozei.

Cuvinte cheie: rezistenţa la medicamente, tuberculoza cu rezistenţă extinsă, medicamente injectabile de linia a II-a, tuberculoza multidrog-rezistentă, tuberculoză