Lucrari orginale

Efectele pe termen lung ale terapiei cu presiune continuă pozitivă nocturnă la pacienţii cu hipertensiune rezistentă și sindrom de apnee de somn

Sindromul de apnee de somn obstructivă (OSA) este corelat cu hipertensiune arterială și are o prevalență crescută în grupul pacienților cu hipertensiune rezistentă. Efectele terapiei cu presiune pozitivă continuă (CPAP) asupra tensiunii arteriale (BP) au fost evaluate în câteva studii clinice, iar rezultatele obținute rămân contradictorii. Scopul nostru a fost de a investiga rolul CPAP pe termen lung în obținerea controlului asupra BP la pacienții care asociază OSA și hipertensiune rezistentă. Am inclus în studiu 33 de pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă, diagnosticați anterior cu OSA în laboratorul nostru. Colectarea datelor s-a făcut la includerea în studiu și după o perioadă medie de urmărire de 4 ani. Pacienţii au fost împărţiţi în grupe în funcție de utilizarea terapiei CPAP. Lotul celor care au fost tratați cu CPAP (n=12) a înregistrat o mai bună reducere a tensiunii sistolice, cât și diastolice, iar controlul BP s-a obținut în 75% din cazuri. Pe de altă parte, în grupul celor fără CPAP (n=21) persistența hipertensiunii refractare s-a înregistrat în 90,5% din cazuri. O reducere a tratamentului antihipertensiv s-a remarcat în grupul tratat cu CPAP: întreruperea a minimum un medicament antihipertensiv în 41,6% din cazuri (n=5). În restul de 33,4% (n=4) medicația a rămas nemodificată, dar s-a observat controlul BP. Prin folosirea unui model de regresie logistică pentru examinarea impactului factorilor de confuzie, cât și a probabilității diagnostice a hipertensiunii rezistente, singura observație cu semnificație statistică demonstrată a fost lipsa tratamentului cu CPAP.

Cuvinte-cheie: sindrom de apnee de somn, hipertensiune rezistentă, tratament cu CPAP, control tensiune arterială

Articol

Evoluția specifică pe termen lung a valorilor tensionale sub tratament CPAP în funcție de gen la pacienții hipertensivi cu sindrom de apnee în somn

Introducere: Reducerea tensiunii arteriale (TA) sub tratamentul CPAP la pacienții cu sindrom de apnee în somn obstructiv (SASO) ce asociază hipertensiune arterială (HTA) este controversată și evoluţia pe termen scurt este adesea urmărită utilizând sfingomanometrul.
Scop: Studierea variației TA după 3 și 6 luni de CPAP (sfingomanometru și Holter), la pacienții cu SASO asociind HTA.
Metodă: Am aplicat criteriile de excludere (hipoventilație, patologii respiratorii, HTA secundară, modificarea tratamentului antihipertensiv pe perioada studiului, non-complianță) unui număr de 96 de pacienți consecutivi (SPSS 17.0: Chi test, T-test).
Rezultate: 15 pacienți cu SASO hipertensivi de 8,53 ani au încheiat controlul de 6 luni: 3 femei (20%), 12 bărbați (80%), fiind comparabili ca vârstă, indice de masă corporală și scor Epworth; femeile au SASO mai sever. TA măsurată cu sfingomanometrul la bărbați arată scăderea TA sistolice (TAs) (142±8,9 la 128,7±11,7 mmHg, p=0,005) și diastolice (TAd) (82±11,9 la 69,1±6,6 mmHg, p=0,040) doar la 3 luni de tratament. Femeile nu au avut modificări la 3 și 6 luni la evaluarea cu sfingomanometrul. TA măsurată Holter a arătat la bărbați absenţa modificărilor semnificative; femeile prezintă o creștere semnificativă de la 3 la 6 luni a valorii maxime TAd/24h (104±13,4 la 169,5±27,5 mmHg, p=0,034) și a TAd diurne medii/24h, (100±14,1 la 166±32,5 mmHg, p=0,046). Nici un grup nu prezintă modificarea statusului dipper la 3 sau 6 luni.
Concluzii: Tendinţa în ambele grupuri de creștere a valorilor TA de la 3 la 6 luni este explicată prin evoluţia naturală a unei HTA vechi. Urmărirea îndelungată cu ajutorul Holterului este mai precisă în evaluarea riscului cardiovascular.

Cuvinte-cheie: sindrom de apnee în somn obstructiv, hipertensiune arterială, tratament CPAP

Articol