romana english

Lucrari originale

REGIS – Registrul Naţional de Pneumopatii Interstiţiale Difuze și Sarcoidoză: lansarea site-ului web și modul de alcătuire a bazei de date

Irina Strâmbu1,2
1. Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ București 2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București Disciplina de Pneumologie

Pneumopatiile interstițiale difuze (PID) cuprind un grup de circa 200 de maladii cu prevalență scăzută, unele evoluând către fibroză pulmonară ireversibilă. Diagnosticul fiecărei maladii din grupul PID presupune o serie de investigații complexe (tomografie computerizată de înaltă rezoluție, bronhoscopie cu lavaj bronho-alveolar, probe funcționale complexe, biopsie chirurgicală), dar veriga esențială pentru diagnostic o reprezintă experiența clinicianului și abordarea multidisciplinară a demersului diagnostic.
Crearea unui registru național de PID și sarcoidoză poate aduce în aceeași bază de date o multitudine de cazuri în prezent împrăștiate în întreaga țară. REGIS este o inițiativă a unui colectiv din Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" București și a Secției de Pneumoftiziologie din Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș" din Timișoara. REGIS este un registru online, ce se găsește la www.regis.ro, cu mai multe componente: 1. Registrul propriu-zis, în care medicii acreditați pot introduce informații despre pacienți, conform unui chestionar preformat 2. Platforma educativă, ce conține o colecție de cazuri clinice organizate pe diagnostice, ce se generează anonim din informațiile introduse în registru 3. O pagină pentru pacienți, cu informații despre PID, în general, și despre cele mai frecvente maladii.
Rezultatele așteptate sunt: creșterea cunoștințelor medicilor despre PID, informarea corectă a pacienților, aducerea la lumină a unor cazuri anterior nediagnosticate, crearea unei baze de date cu scop de cercetare (studii de prevalență, studii ale factorilor de risc, selecția pacienților pentru studii clinice), crearea unei baze pentru un viitor program național de sănătate adresat pacienților cu fibroză pulmonară idiopatică, pregătirea pentru viitoare proiecte care să permită organizarea unui centru românesc de transplant pulmonar.

Cuvinte-cheie: pneumopatie interstițială difuză, registru, diagnostic, platformă educativă

Profilul metabolic al pacienţilor cu sindrom de apnee obstructivă în somn și obezitate. Comparaţie între pacienţi cu insulinorezistenţă și pacienţi cu in

Ștefan Dumitrache-Rujinski1,2, Ioana Dinu3, George Călcăianu2, Ionela Erhan2, Alexandru Cocieru2, Dragoș Zaharia1,2, Claudia Lucia Toma1,2, Miron Alexandru Bogdan1,2
1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București Disciplina de Pneumologie 2. Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ București 3. Spitalul Județean Bacău

Introducere: Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) poate induce modificări metabolice prin hipoxemie intermitentă și activare simpatică. Întrucât obezitatea reprezintă un factor de risc comun atât pentru SASO, cât și pentru tulburările metabolice, este dificil a demonstra un rol independent al SASO în apariția acestora.
Scop: Evaluarea relațiilor între insulinorezistență (RI), insulinosensibilitate (IS), severitatea SASO și nivelurile saturației oxihemoglobinei la pacienți obezi, non-diabetici, cu somnolență diurnă.
Material și metodă: Au fost evaluați 99 de pacienți obezi, fără diabet zaharat (glicemie a jeun < 126mg/dL, fără medicație hipoglicemiantă sau hipolipemiantă), diagnosticați cu SASO (IAH > 5/oră și somnolență diurnă) prin poligrafie cardio-respiratorie cu șase canale. S-au determinat indicii antropometrici, valorile serice ale trigliceridelor (TG), fracțiunile HDL (HDL-C) și LDL ale colesterolului (LDL-C). Au fost analizate corelațiile între Indexul de Apnei Hipopnei (IAH), Indexul de Desaturare (ID), valorile medii ale SaO2 minime și medii, indexul de masă corporală (IMC) și insulino-rezistența (RI) sau sensibilitatea (SI). RI a fost definită ca raport TG/HDL-C > 3, iar SI ca raport TG/HDL-C < 2.
Rezultate: 64 de pacienți (din cei 99) au avut insulinorezistență și 18 insulinosensibilitate.
În grupul RI (44 de bărbați și 20 de femei), vârsta medie a fost 52±10,6 ani, IMC mediu: 38,54 ± 6,67 Kg/m2 (30-60), TG/HDL-C mediu: 5,27 ± 2,03 (3,02-11,1), IAH mediu: 49,65 ± 25,55/oră (7-110), ID mediu: 47,69 ± 24,95/oră (4-98), media SaO2 medii: 89,42 ± 4,6 și media SaO2 minime: 68,4% ± 13,8% (32-88%). 48 de pacienți au avut SASO sever, 7 moderat și 9 ușor.
În grupul SI (10 bărbați și 8 femei), vârsta medie a fost 58,4 ± 8,2 ani, IMC mediu: 35,4 ± 4,29 Kg/m2 (30-46), TG/HDL-C mediu: 1,64 ± 0,29 (1,13-1,95), IAH mediu: 45,8 ± 30,3/oră (9-131), ID mediu: 39,9 ± 32,2/oră (2-133), media SaO2 medii: 90,8 ± 8,2 (81-95) și media SaO2 minime : 74% ± 10,8% (52-87%). 12 pacienți au avut SASO sever, 3 moderat și 3 ușor.
Sensibilitatea la insulină s-a corelat pozitiv cu SaO2 medie (r: 0,49; p: 0,037) și negativ cu ID (r: - 0,56; p: 0,014). Rezistența la insulină s-a corelat negativ cu SaO2 minimă (r: - 0,25; p: 0,045). Valorile medii ale SaO2 minime au fost semnificativ mai mici în grupul cu rezistență, comparativ cu cel cu sensibilitate la insulină (p: 0,042). Nu s-a constatat o diferență semnificativă statistic pentru IMC, IAH sau ID între cele două grupuri de pacienți.
Concluzii: În apariția tulburărilor metabolice la pacienții obezi cu SASO, nivelurile saturației nocturne a oxihemoglobinei par să aibă un rol mai important decât severitatea SASO (exprimată ca IAH sau ID). Păstrarea sensibilității la insulină este mai probabilă când saturația medie nocturnă este mai mare și indexul de desaturare este mai mic. Valoarea medie a saturațiilor minime nocturne pare să contribuie independent de obezitate la dezvoltarea rezistenței la insulină, întrucât nu s-a constatat o diferență semnificativă statistic a IMC între cele două grupuri.

Cuvinte-cheie: sindom de apnee obstructivă în somn, tulburări metabolice

Rezistenţa la antibiotice a tulpinilor de Acinetobacter baumannii izolate din specimene clinice în Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, București

Adriana Moisoiu, Monica Ionită, Lăcrămioara Sârbu, Corina Stoica, Liliana Grigoriu
Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, București

Acinetobacter baumannii (A. baumannii) este una din cauzele principale de morbiditate și mortalitate la pacienții aflați în stare critică în spitale și cu precădere în unităţile de terapie intensivă. Considerat multă vreme o bacterie cu virulență scăzută, el a devenit în ultimul timp un inamic de temut, ce ridică mari probleme terapeutice, prin creșterea nivelului de rezistență la antibiotice. Amploarea infecțiilor cu A. baumanii în unitățile de terapie intensivă se datorează ventilației mecanice, cateterizării, utilizării unui număr mare de antibiotice cu spectru larg, dar și transmiterii prin mâinile personalului medical.
În această lucrare ne-am propus să evaluăm rezistența la antibiotice a 213 tulpini neduplicate de A. baumanii izolate în laboratorul de bacteriologie al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" (IPMN) în perioada ianuarie 2012 - decembrie 2013. Aceste tulpini au provenit de la pacienţi din secțiile medicală (56), terapie intensivă (143) și chirurgie (14). Analiza rezistenței la antibiotice, în ordine descrescătoare, a fost următoarea: carbenicilină (87,3%), ceftriaxon (87,3%), cefoperazonă cu sulbactam (84,9%), ceftazidim (79,3%), carbapeneme (imipenem și/sau meropenem - 75,1%), fluoroquinolone (ciprofloxacin și/sau levofloxacin - 73,7%), cefepim (66,6%), piperacilina cu tazobactam (62,4%), amikacină (50,2%), netilmicină (54%), gentamicină 42,7%) și tobramicină (35,6%). În studiul nostru am găsit doar două tulpini de A. baumannii cu rezistență la colistin. Nu am găsit diferențe semnificative ale rezistențelor la tulpinile izolate din secția de terapie intensivă față de cele provenite din secțiile medicală sau de chirurgie.
Studiul a mai arătat că există multe tulpini de A. baumannii cu rezistență la toate antibioticele testate, colistin rămânând în aceste cazuri singurul antibiotic activ și devenind antibioticul de ales în tratarea acestor infecții.
A. baumannii este un agent patogen ce devine tot mai rezistent chiar și la cele mai noi antibiotice apărute. El are o abilitate deosebită de a supraviețui în mediul spitalicesc și de a determina infecții nozocomiale. În aceste condiții, se impune o folosire mai judicioasă a antibioticelor cu spectru larg, dar și o revizuire a protocoalelor de control al infecțiilor, astfel încât să se poată limita răspândirea tulpinilor multirezistente.

Cuvinte-cheie: Acinetobacter baumannii, rezistență la antibiotice, infecție nozocomială