Referate generale

Microcalorimetria – metodă nouă de caracterizare bacteriană

Microcalorimetria este o metodă de înregistrare a căldurii degajate de un sistem termodinamic cu ordine de mărime de măsura micro-nanojoulilor. Unul din domeniile de utilizare este cel numit microcalorimetrie bacteriană, ce studiază căldura degajată de populații bacteriene. Procesul de creștere a unei culturi bacteriene poate fi monitorizat în timp real prin înregistrarea sub forma unui grafic a evoluției puterii dezvoltate (W) în funcție de timp. Microcalorimetrele izoterme moderne permit detecția unei variațiuni a semnalului de ordinul unui μW. Puterea dezvoltată de o bacterie este estimată la 1-4 pW, fiind deci necesar un număr mic de bacterii pentru experimente. Studiile recente în domeniul microcalorimetriei bacteriene au demonstrat că, în condiții standardizate, această metodă poate fi reproductibilă și poate fi folosită pentru detecție și caracterizare bacteriană (studiul curbei microcalorimetrice particulare a unei specii bacteriene numit și „amprenta microcalorimetrică“) și oferă posibilitatea obținerii unor informații noi în ceea ce privește metabolismul bacterian. De asemenea, această metodă poate aduce într-un timp scurt informații despre interacțiunea populației bacteriene cu diferiți factori din mediu (de exemplu, substanțe cu efect antibiotic, în acest caz obținându-se o antibiogramă în aproximativ 4-5 ore). În concluzie, putem spune că microcalorimetria este o metodă reproductibilă, ce oferă o perspectivă interesantă de caracterizare bacteriană, cu un mare potențial științific și că există multe dovezi ce argumentează continuarea cercetărilor în acest domeniu.

Cuvinte-cheie: populație bacteriană, cultură bacteriană, microcalorimetrie

Articol

Rolul chirurgiei în tratamentul cancerului bronhopulmonar cu celule mici

Cancerul bronhopulmonar cu celulă mică (SCLC) este un carcinom neuroendocrin reprezentând aproximativ 10-15% din totalul cancerelor pulmonare. Caracteristicile biologice și oncologice sunt clar diferite comparativ cu neoplasmul bronhopulmonar „non-small“ (NSCLC). Tratamentul actual constă în principal în chimioterapie, dar chirurgia asociată tratamentului oncologic este indicată pentru o anumită parte a acestor pacienți. Rezultatele după intervențiile chirurgicale la pacienții cu stadii incipiente de SCLC sunt comparabile cu cele ale NSCLC, astfel că stadializarea preoperatorie, în special în ceea ce privește statusul adenopatiilor mediastinale, este foarte importantă. Tratamentul actual se bazează pe doar două studii prospective randomizate, ambele depășite de posibilitățile diagnostice și terapeutice existente în acest moment. Încercăm să privim practic și actual aceste aspecte, prin prisma unor studii recente referitoare la chirurgia SCLC.

Cuvinte-cheie: cancer pulmonar cu celulă mică, chirurgie, stadializare

Articol

Importanţa determinării prevalenţei BPOC

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o boală comună, prevenibilă şi parţial tratabilă. BPOC rămâne adesea nediagnosticat, până când ajunge în stadii avansate şi afectează semnificativ calitatea vieţii pacientului. În Uniunea Europeană costurile directe aferente BPOC reprezintă 56% (38,6 miliarde de euro anual) din costurile directe ale afecţiunilor respiratorii în bugetul alocat sănătăţii. Am trecut în revistă mai multe studii şi menţionăm că datele de prevalenţă variază între 6,5% (Lu Ming, China), 8,13% (Mihălţan Florin, România), 10,1% (studiul BOLD), 17,4% (Peder Fabricius, Danemarca). În România, prevalenţa BPOC este parţial cunoscută, un studiu recent care a evaluat prevalența BPOC la nivel național relevând o valoare de 8,13% în populația de peste 40 de ani. Marea majoritate a studiilor includ populaţie selecţionată (fumători, vârstă peste 40 ani, cu sau fără simptome). Stabilirea cât mai precisă a prevalenţei acestei afecţiuni devine o necesitate, chiar dacă acest lucru este destul de dificil de realizat, iar metodele folosite în multe studii care au tratat acest subiect nu sunt uniforme, iar datele obţinute nu pot fi comparate şi evaluate corect. Cunoaşterea cât mai exactă a prevalenţei acestei afecţiuni este un act dificil, dar extrem de necesar evaluării gravităţii fenomenului şi a măsurilor de prevenire şi combatere. Este necesară stabilirea unei metodologii cu eficienţă maximă de identificare a cazurilor cu BPOC nu numai la vârsta de peste 40 ani, ci şi la vârste mai mici, întrucât s-a demonstrat că boala poate interveni, chiar dacă mai rar, şi la vârste sub 40 de ani. Articolul este parte a unui studiu care îşi propune să încerce determinarea unei metodologii aplicabile la nivel naţional.

Cuvinte-cheie: BPOC, prevalență, spirometrie

Articol