romana english

Cazuri Clinice

Aspecte ale tratamentului chirurgical în echinococoza pluriviscerală – prezentare de caz

Ioana Cristina Negoescu1, Ciprian Bolca2, Adrian Istrate2, Olga Dănăilă2, Cristian Paleru2, Ioan Cordoș2
1. Spitalul Clinic de Urgență „Sf.Ioan” București, 2. Institutul Național de Pneumologie „Marius Nasta” București

Rezumat  

 
Hidatidoza este în continuare considerată o afecțiune endemică în multe părți ale lumii, mai ales în regiunea mediteraneană, Australia, Noua Zeelandă, Europa de Est și America de Sud. Echinococoza pluriviscerală este definită ca prezența concomitentă sau succesivă a hidatidozei în mai mult de un organ. S-a remarcat că numărul cazurilor de chisturi hidatice multiple și cu localizări pluriviscerale a ,crescut în ultimii ani. Deoarece atitudinea chirurgicală în echinococoza pluriviscerală este în continuare o provocare pentru lumea medicală, în acest articol ne-am propus să vă prezentăm pe scurt experiența clinicii noastre în perioada 2000-2007 privind această afecțiune, urmând a exemplifica cu unul dintre cazurile mai deosebite de echinococoză, discutând principiile de tratament în concordanță cu noua abordare a acestei patologii. Echinococoza pluriviscerală este asociată cu o rată de mortalitate și morbiditate mai mare decât chisturile necomplicate în relație cu patologia și tratamentul lor chirurgical. În abordul secvențial, noi recomandăm rezolvarea chirurgicală inițială a chisturilor complicate sau a celor cu risc. În localizările toracice și abdominale, chisturile toracice vor fi abordate inițial pentru a preveni spargerea lor în arborele traheo-bronșic. Metodele de tratament trebuie să fie pe cât posibil conservatoare privitor la parenchimul visceral implicat. Tratamentul chirurgical simultan al chisturilor hidatice pulmonare și hepatice (pe fața diafragmatică) efectuat pe cale toracică este mai convenabil, și ar trebui încurajată folosirea lui deoarece previne o a doua operație.
 
Cuvinte-cheie: echinococoză pluriviscerală, boală endemică, tratament chirurgical

 

Reacţie paradoxală la salbutamol la un pacient astmatic

Irina Strâmbu1,3, Roxana Bumbăcea2,3
1. Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”, 2. Secţia Dermatologie-Alergologie, Spitalul Clinic de Urgenţă Elias, Bucureşti, 3. UMF “Carol Davila” Bucureşti

Rezumat

Astmul bronşic reprezintă o maladie cu incidenţă în creştere în întreaga lume, fiind o cauză importantă de mortalitate şi morbiditate. Diagnosticul şi managementul bolii fac obiectul ghidului internaţional GINA, reactualizat periodic o dată cu acumularea de no informaţii despre boală. Recomandările de tratament prevăd utilizarea în toate treptele de severitate a beta-adrenergicelor cu acţiune de scurtă durată pentru combaterea simptomelor astmatice. Prezentăm cazul unui pacient astmatic cu o reacţie bronhospastică paradoxală la salbutamol, ameninţătoare de viaţă, precum şi discuţii legate de patogenia posibilă a acestei situaţii. Bronhospasmul paradoxal la salbutamol, deşi rar, poate deveni o problemă serioasă pentru pacienţii afectaţi, ca şi pentru medicii care trebuie să fie conştienţi de această posibilitate.

 
Cuvinte-cheie: astm bronşic, salbutamol, bronhospasm paradoxal 

 

Sindrom de injurie pulmonară acută legată de transfuzie (TRALI) sever la o pacientă de 14 ani cu boală von Willebrand tip I

Oana C. Arghir1, Florin C. Ionescu2, Adriana Apostol2
1. Faculty of Medicine Ovidius University, Constanţa, Constanţa, Romania, 2. Clinic Emergency County Hospital, Constanţa, Constanţa, Romania

Rezumat

Boala Von Willebrand (bvW) reprezintă cea mai frecventă coagulopatie ereditară, fiind determinată, în principal, de anomalia factorului von Willebrand. Manifestările hemoragice impun transfuzii repetate și cresc riscul de injurie acută pulmonară severă indusă transfuzional (TRALI). Incidența acestui sindrom TRALI nu este cunoscută, dar poate apărea la orice produs biologic administrat, plasma proaspăt congelată fiind cel mai frecvent implicată. Etiopatogenia sindromului TRALI este multifactorială, mecanismul imun mediat prin anticorpi anti-leucocitari și/sau antineutrofilici fiind incriminat adesea. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 14 ani, cunoscută cu boală von Willebrad de tip I, cu menometroragie în antecedente, internată în șoc hipovolemic, cu suspiciune de torsiune de anexă stângă și hemoperitoneu, pentru care se instituie, inițial, o unitate (U) de masă eritrocitară și hemostatice și, în continuare, pentru susţinerea funcțiilor vitale, 5 U crioprecipitat și 2 U plasmă proaspăt congelată. La 3 ore după ultimul produs biologic administrat apar febra, hipotensiunea, dispneea, desaturarea, plămânul alb radiologic. Diagnosticul diferențial a luat în considerare: edemul pulmonar, detresa respiratorie și T.R.A.L.I. Pacienta a răspuns favorabil după 3 ore de ventilație mecanică. În concluzie, pacienții cu boală von Willebrand au risc crescut de TRALI și, de aceea, este nevoie ca medicii să fie familiarizați cu acest sindrom post-transfuzional asociat cu plămânul „alb".

 
Cuvinte-cheie: boala von Willebrand, transfuzie, plasmă proaspăt congelată, TRALI